11 definiții pentru rățoială
din care- explicative (5)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂȚOIALĂ, rățoieli, s. f. (Fam.) Faptul de a se rățoi2; vorbă răstită, amenințătoare. [Pr.: -țo-ia-] – Rățoi2 + suf. -eală.
RĂȚOIALĂ, rățoieli, s. f. (Fam.) Faptul de a se rățoi2; vorbă răstită, amenințătoare. [Pr.: -țo-ia-] – Rățoi2 + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rățoială sf [At: POLIZU / V: (rar) ~țui~ / Pl: ~ieli / E: rățoi2 + -eală] 1 Vorbă răstită. 2 Amenințare (1). 3 Atitudine plină de îngâmfare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂȚOIALĂ, rățoieli, s. f. Gest, atitudine îngîmfată, plină de ifose; vorbă răstită, amenințare. Avea în urmă destulă vreme să se îndoape, cît poftea, cu rățoielile nesărate ale cine știe cărui vînător de gologani. HOGAȘ, M. N. 29.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rățoĭálă și (maĭ rar) -uĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a te rățoi.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rățuială sf vz rățoială
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rățoială s. f., g.-d. art. rățoielii; pl. rățoieli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rățoială s. f., g.-d. art. rățoielii; pl. rățoieli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rățoială s. f. (sil. -țo-ia-), g.-d. art. rățoielii; pl. rățoieli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rățoială, -ieli.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂȚOIALĂ s. v. răsteală.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rățoială s. v. RĂSTEALĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
rățoială, rățoielisubstantiv feminin
-
- Avea în urmă destulă vreme să se îndoape, cît poftea, cu rățoielile nesărate ale cine știe cărui vînător de gologani. HOGAȘ, M. N. 29. DLRLC
-
etimologie:
- Rățoi + sufix -eală. DEX '09 DEX '98