18 definiții pentru rășlui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂȘLUI, rășluiesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge, a desprinde așchii, părți din ceva. ♦ A descoji, a decortica grăunțe, semințe etc. 2. Fig. A lua, a răpi (prin abuz sau prin violență) o parte din ceva. ♦ A risipi, a irosi, a prăpădi. 3. Fig. A distruge, a pustii, a rade de pe fața pământului (o așezare omenească). – Et. nec.

RĂȘLUI, rășluiesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge, a desprinde așchii, părți din ceva. ♦ A descoji, a decortica grăunțe, semințe etc. 2. Fig. A lua, a răpi (prin abuz sau prin violență) o parte din ceva. ♦ A risipi, a irosi, a prăpădi. 3. Fig. A distruge, a pustii, a rade de pe fața pământului (o așezare omenească). – Et. nec.

rășlui [At: (a. 1631) T. PAPAHAGI, C. L. / V: ~șui, rușei, rușii, rușui / S și: reș~ / Pzi: ~esc / E: ns cf rășpălui] 1 vt A desprinde așchii, părți din ceva, cu ajutorul unei unelte. 2 vr (Reg; d. turme) A se împrăștia (la venirea unei furtuni) Si: (reg) a se răzlogi. 3 vt (Fig) A lua prin abuz. 4 vt (Fig) A-și însuși pe nedrept un bun sau o parte din bunul sau din dreptul cuiva. 5 vt A risipi (8). 6 vt A rade de pe suprafața pământului o așezare omenească.

RĂȘLUI, rășluiesc, vb. IV. Tranz. 1. A rupe, a ciunti, a desprinde așchii, părți din ceva. (Refl.) Puind dalta și lovind cu ciocanul, se rășluia cîte o bucată mare din piatră. DRĂGHICI, R. 54. ♦ (Despre grăunțe, semințe etc.) A descoji, a decortica. 2. Fig. (Despre bunuri materiale aparținînd cuiva) A lua (prin abuz de putere sau prin violență), a răpi, a cotropi; a lua cu hapca. Fiind și el singur în viață, fără nevoi mari și fără proiecte ambițioase, n-a rășluit nimic din bunul stăpînului. C. PETRESCU, A. 79. De cînd vechilul monăstirii mi-o rășluit bucățica mea de răzășie, de-aici, din satu Horamu, am rămas pe drumuri. ALECSANDRI, T. 1535. ♦ A risipi, a irosi, a prăpădi. (Refl. pas.) Este trist lucru a vedea cum se pierd roadele pămîntului nostru, cum se rășluiește avuția publică. I. IONESCU, D. 292. 3. (Despre așezări omenești) A rade de pe fața pămîntului, a distruge, a pustii. Satul din preajmă era rășluit pînă la fața pămîntului. SADOVEANU, O. I 572. – Variantă: rișlui (I. IONESCU, P. 390) vb. IV.

A RĂȘLUI ~iesc tranz. 1) (lemn, piatră etc.) A prelucra prin desprindere de așchii. 2) (semințe) A curăța de coajă; a decoji; a decortica. 3) pop. (așezări omenești) A șterge de pe fața pământului. 4) fig. (bunuri materiale străine) A-și însuși prin abuz de putere; a răpi; a fura. /<sl. razloțiti, sb. razlušiti

rășluì v. 1. a tăia pe margine; 2. fig. a cotropi: mi-a rășluit bucățica mea de răzeșie AL. [Slovean REJLIATI, a tăia].

rășluĭésc și (vechĭ) rășuĭésc și rușuĭésc v. tr. (cp. cu ung. reselni, a scobi, orĭ sîrb. vsl. rušiti, a doborî, nsl. režljati, a tăĭa). Taĭ o bucată din ceva, ĭaŭ, fur: a rășlui o bucată dintr’o pînză, din niște fîn, dintr’un teritoriŭ. – Vechĭ și rușiesc În ziaru Opinia (Ĭașĭ, 25 Maĭ 1930, 4, 6, Em. Manoliu, Ĭeșean) zice hărășluĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rășlui (a ~) (a smulge) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rășluiesc, 3 sg. rășluiește, imperf. 1 rășluiam; conj. prez. 1 sg. să rășluiesc, 3 să rășluiască

rășlui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rășluiesc, imperf. 3 sg. rășluia; conj. prez. 3 să rășluiască

rășlui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rășluiesc, imperf. 3 sg. rășluia; conj. prez. 3 sg. și pl. rășluiască

rășluesc, -uiască 3 conj., -uii 1 aor.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

RĂȘLUI, răsluiesc, vb. IV. Tranz. ~ (din rușui, cu l expresiv)

Intrare: rășlui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rășlui
  • rășluire
  • rășluit
  • rășluitu‑
  • rășluind
  • rășluindu‑
singular plural
  • rășluiește
  • rășluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rășluiesc
(să)
  • rășluiesc
  • rășluiam
  • rășluii
  • rășluisem
a II-a (tu)
  • rășluiești
(să)
  • rășluiești
  • rășluiai
  • rășluiși
  • rășluiseși
a III-a (el, ea)
  • rășluiește
(să)
  • rășluiască
  • rășluia
  • rășlui
  • rășluise
plural I (noi)
  • rășluim
(să)
  • rășluim
  • rășluiam
  • rășluirăm
  • rășluiserăm
  • rășluisem
a II-a (voi)
  • rășluiți
(să)
  • rășluiți
  • rășluiați
  • rășluirăți
  • rășluiserăți
  • rășluiseți
a III-a (ei, ele)
  • rășluiesc
(să)
  • rășluiască
  • rășluiau
  • rășlui
  • rășluiseră
rășui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rușei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rișlui
  • rișluire
  • rișluit
  • rișluitu‑
  • rișluind
  • rișluindu‑
singular plural
  • rișluiește
  • rișluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rișluiesc
(să)
  • rișluiesc
  • rișluiam
  • rișluii
  • rișluisem
a II-a (tu)
  • rișluiești
(să)
  • rișluiești
  • rișluiai
  • rișluiși
  • rișluiseși
a III-a (el, ea)
  • rișluiește
(să)
  • rișluiască
  • rișluia
  • rișlui
  • rișluise
plural I (noi)
  • rișluim
(să)
  • rișluim
  • rișluiam
  • rișluirăm
  • rișluiserăm
  • rișluisem
a II-a (voi)
  • rișluiți
(să)
  • rișluiți
  • rișluiați
  • rișluirăți
  • rișluiserăți
  • rișluiseți
a III-a (ei, ele)
  • rișluiesc
(să)
  • rișluiască
  • rișluiau
  • rișlui
  • rișluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rășlui, rășluiescverb

  • 1. A smulge, a desprinde așchii, părți din ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote reflexiv Puind dalta și lovind cu ciocanul, se rășluia cîte o bucată mare din piatră. DRĂGHICI, R. 54. DLRLC
    • 1.1. A descoji, a decortica grăunțe, semințe etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. figurat A lua, a răpi (prin abuz sau prin violență) o parte din ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fiind și el singur în viață, fără nevoi mari și fără proiecte ambițioase, n-a rășluit nimic din bunul stăpînului. C. PETRESCU, A. 79. DLRLC
    • format_quote De cînd vechilul monăstirii mi-o rășluit bucățica mea de răzășie, de-aici, din satu Horamu, am rămas pe drumuri. ALECSANDRI, T. 1535. DLRLC
    • 2.1. Irosi, prăpădi, risipi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote reflexiv pasiv Este trist lucru a vedea cum se pierd roadele pămîntului nostru, cum se rășluiește avuția publică. I. IONESCU, D. 292. DLRLC
  • 3. figurat A distruge, a pustii, a rade de pe fața pământului (o așezare omenească). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Satul din preajmă era rășluit pînă la fața pămîntului. SADOVEANU, O. I 572. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.