2 intrări
40 de definiții
din care- explicative (28)
- morfologice (4)
- relaționale (7)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂȘCHIRAT, -Ă, rășchirați, -te, adj. Depărtat, întins în lături. ♦ Împrăștiat; răsfirat. ♦ Ramificat, rămuros. [Var.: răschirat, -ă adj.] – V. rășchira.
RĂȘCHIRAT, -Ă, rășchirați, -te, adj. Depărtat, întins în lături. ♦ Împrăștiat; răsfirat. ♦ Ramificat, rămuros. [Var.: răschirat, -ă adj.] – V. rășchira.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rășchirat2, ~ă [At: N. TEST. (1648), 181721 / V: ~ier~, răsc~, reșc~, res~ / Pl: ~ați, ~e / E: rășchira] 1-2 a, av Răspândit în toate părțile. 3-4 smf a (Individ) răzlețit. 5 a Depărtat unul de altul. 6 a Întins în lături. 7 a Ramificat (1). 8 a (D. pași) Mare. 9 a Întins pe o suprafață mare Si: răsfirat1 (3). 10 a (D. păr, barbă etc.) Răsfirat (1). 11 av (Fig) Clar și lămurit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rășchirat1 sn [At: HERODOT (1645), 401 / E: rășchira] (Înv) Împrăștiere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂȘCHIRAT, -Ă, rășchirați, -te, adj. (Și în forma răschirat) Depărtat unul de altul la extremitatea liberă. Cu degetele rășchirate arăta spre mușteriii lui din prăvălie. SADOVEANU, O. VII 79. Înfundat în fotoliu, cu picioarele rășchirate, descheiat la vestă și cu gulerul desfăcut, Iordan Hagi-Iordan dormea profund. C. PETRESCU, A. 351. Petreceam deștele răschirate prin păr și prin barbă. DELAVRANCEA, O. II 181. ♦ Cu elementele componente depărtate unele de altele; împrăștiat, întins. Este un sat frumos, rășchirat între grădini și copaci, pe o vale a codrilor Bîcului. RUSSO, O. 118. ♦ Ramificat, rămuros. Reni cu late coarne răschirate. ODOBESCU, S. III 79. – Variantă: răschirat, -ă adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂȘCHIRAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A RĂȘCHIRA și A SE RĂȘCHIRA. 2) rar Care are ramificații; ramificat; rămuros. /v. a (se) rășchira
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂSCHIRA vb. I v. rășchira.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂSCHIRA vb. I v. rășchira.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
RĂSCHIRA vb. I v. rășchira.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂSCHIRAT, -Ă adj. v. rășchirat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂSCHIRAT, -Ă adj. v. rășchirat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
RĂSCHIRAT, -Ă adj. v. rășchirat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂȘCHIRA, rășchir, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) întinde în lături. 2. Tranz. și refl. A (se) răsfira, a (se) împrăștia. 3. Tranz. A rășchia. [Prez. ind. și: rășchirez. – Var.: răschira vb. I] – Cf. răsfira.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răschira v vz rășchira
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rășcheli v vz rășchira
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rășchierat, ~ă a vz rășchirat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rășchila v vz rășchira
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rășchira [At: PSALT. 225 / V: ~cheli, ~ila, râs~, resc~, reșchiera, reș~ / Pzi: ~rez, rășchir / E: ns cf răsfira] 1-2 vtr A (se) împrăștia. 3 vt (Înv; c. i. bani, avere) A împărți. 4 vt (Înv; c. i. bani, avere) A cheltui (7). 5 vr (D. nori, fum etc.) A se risipi (20). 6 vr (D. nori, fum etc.) A dispărea (1). 7-8 vrim (Reg) A se însenina. 9 vta (Îrg) A scurma. 10-11 vtr (Îrg) A (se) extinde (2). 12 vr (Îrg) A străbate. 13-14 vtr A (se) întinde (pe o suprafață mare). 15-16 vtr (Înv) A îndepărta unul de altul. 17 vt (Înv) A alunga (5). 18-19 vtr A (se) răsfira (1-2) în lături. 20 vt A răsfira părul, barba, penele etc. 21 vt (Fig; înv) A pronunța clar, lămurit Si: a răspica (4). 22 vt (Reg; pcf) A rășchia (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
râșchira v vz rășchira
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
reschira v vz rășchira
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
reschirat, ~ă a vz rășchirat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
reșchiera v vz rășchira
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
reșchira v vz rășchira
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
reșchirat, ~ă a vz rășchirat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂȘCHIRA, rășchirez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) întinde în lături. 2. Tranz. și refl. A (se) răsfira, a (se) împrăștia. 3. Tranz. A rășchia. [Var.: răschira vb. I.] – Cf. răsfira.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
RĂȘCHIRA, rășchir și rășchirez, vb. I. Tranz. (Și în forma răschira) 1. A rășchia. Fata tort rășchiră, Fuse pline-nfiră Și-nfirînd oftează. COȘBUC, P. II 143. 2. A răsfira (1). Tăcu deodată și începu să se plimbe cu pași mari prin casă, rășchirîndu-și mînios cu degetele barba și mustățile cărunte. SADOVEANU, O. III 110. ♦ (Cu privire la grupuri, la colectivități) A împrăștia. (Refl.) Răschirîndu-se toți ai săi... fugi la Constantinopol. BĂLCESCU, O. II 50. ◊ Fig. Pictorul măiestru, temîndu-se a răschira interesul... nu s-a ispitit a înfățișa cerbul în lupta sa disperată cu cînii. ODOBESCU, S. III 136. 3. A desface, depărtînd la capătul lor liber, elemente reunite prin una din extremități; a întinde în lături. Stai să vezi, bădie Zaharia! se pregăti de povestit, rășchirînd puțin un picior înainte. C. PETRESCU, R. DR 62. Se opri în mijlocul ogrăzii... își rășchiră picioarele, își trînti mîinile în șolduri. REBREANU, I. 27. ◊ Intranz. [Turtureaua] rășchiră din cioc, Ca puicuța din mijloc. SEVASTOS, C 121. ◊ Refl. În capătul bățului de fildeș se rășchira o gheară. DUMITRIU, N. 66. – Variantă: răschira vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE RĂȘCHIRA se rășchiră intranz. 1) (despre păr și obiecte din fire) A se desface îndepartându-se fir de la fir; a se răsfira. 2) pop. (despre ființe) A-și desface picioarele în lături; a se crăcăna. /cf. a se răsfira
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A RĂȘCHIRA rășchir tranz. 1) A face să se rășchire. 2) (mai ales picioarele) A desface larg; a răscrăcăna. /cf. a răsfira
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răschirà v. 1. a răsfira: frunza că mi-o răschira POP.; 2. a depăna. [Rostire dialectală din răsfira].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răsfirà v. 1. a depărta unul de altul (ex. degetele); 2. a desfășura: păsările ’și răsfiră aripile; 3. a se împrăștia: și fugind se resfirau câte unul unul POP. [Slav. RAS și fir (probabil primitiv metaforă din sfera țesutului), de unde și variantele răschirà și răshirà, de origină dialectală].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răschír v. tr. V. răsfir.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răsfír, a -á v. tr. (răs- și fir, adică „desfac firele”. V. în- și pre-fir). Vest. Întind, desfășor (vorbind de fire saŭ pene unite într’un punct): curcaniĭ și păuniĭ îșĭ resfiră coada. Răspîndesc, desfășor: a răsfira trupele pe cîmp. – În est răschir, din răshir, cum se zice pop. pin Munt. est. Răschir zice și Od. (Pseud. 159), care e din Munt. vest. La Ur. și Dos. ráșchir.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rășchír v. tr. răsfir.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răsfira (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. răsfir, 3 răsfiră; conj. prez. 1 sg. să răsfir, 3 să răsfire
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
!rășchira (a ~) (a răsfira) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. rășchir, 3 rășchiră; conj. prez. 1 sg. să rășchir, 3 să rășchire
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!rășchira (a ~) vb., ind. prez. 3 rășchiră/rășchirează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rășchira vb., ind. prez. 1 sg. rășchirez/rășchir, 3 sg. și pl. rășchirează /rășchiră
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂȘCHIRAT adj. 1. v. răsfirat. 2. v. depărtat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂȘCHIRAT adj. v. dispersat, împrăștiat, ramificat, rămuros, răsfirat, răspândit, răzlețit, risipit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂȘCHIRAT adj. 1. răsfirat. (Cu degetele ~.) 2. depărtat, desfăcut. (Cu picioarele ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rășchirat adj. v. DISPERSAT. ÎMPRĂȘTIAT. RAMIFICAT. RĂMUROS. RĂSFIRAT. RĂSPÎNDIT. RĂZLEȚIT. RISIPIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂȘCHIRA vb. v. alunga, arunca, azvârli, cheltui, circula, depărta, destrăma, dispersa, extinde, goni, irosi, izgoni, împrăștia, îndepărta, întinde, lăți, prăpădi, propaga, răsfira, răspândi, răzleți, risipi, spulbera, transmite, zvârli.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rășchira vb. v. ALUNGA. ARUNCA. AZVÎRLI. CHELTUI. CIRCULA. DEPĂRTA. DESTRĂMA. DISPERSA. EXTINDE. GONI. IROSI. IZGONI. ÎMPRĂȘTIA. ÎNDEPĂRTA. ÎNTINDE. LĂȚI. PRĂPĂDI. PROPAGA. RĂSFIRA. RĂSPÎNDI. RĂZLEȚI. RISIPI. SPULBERA. TRANSMITE. ZVÎRLI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A se rășchira ≠ a se grămădi
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
rășchira (rășchir, rășchirat), vb. – 1. A se dispersa, a se dilata, a se întinde. – 2. A se risipi, a se împrăștia. – Var. răschira, răsfira. Mr. arăschir(are). Dintr-un sl. *rasširiti < širiti „a se dilata”, cu disimilare consonantică la fel cu rășchia. Der. de la fir (Tiktin; Candrea) este greoaie semantic (după acești autori ar trebui să se pornească de la noțiunea de „destrăma”, de unde trecerea spre „dilata”) nu este simplă și nu poate să explice forma rășchira, care este cea mai veche; în schimb, este sigur că var. răsfira se datorează unei contaminări cu fir. Relația cu sl. raskriljati „a se întinde” din krilo „aripă” (Cihac, II, 83) este la fel de improbabilă. După Pascu, I, 67, din răschia contaminat cu fir.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT1) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT1) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
rășchirat, rășchiratăadjectiv
-
- Cu degetele rășchirate arăta spre mușteriii lui din prăvălie. SADOVEANU, O. VII 79. DLRLC
- Înfundat în fotoliu, cu picioarele rășchirate, descheiat la vestă și cu gulerul desfăcut, Iordan Hagi-Iordan dormea profund. C. PETRESCU, A. 351. DLRLC
- Petreceam deștele răschirate prin păr și prin barbă. DELAVRANCEA, O. II 181. DLRLC
- 1.1. Răsfirat, împrăștiat. DEX '98 DLRLCsinonime: răsfirat împrăștiat
- Este un sat frumos, rășchirat între grădini și copaci, pe o vale a codrilor Bîcului. RUSSO, O. 118. DLRLC
-
-
- Reni cu late coarne răschirate. ODOBESCU, S. III 79. DLRLC
-
-
etimologie:
- rășchira DEX '98 DEX '09
rășchira, rășchir / rășchira, rășchirezverb
- 1. A (se) întinde în lături. DEX '09 DLRLC
- Stai să vezi, bădie Zaharia! se pregăti de povestit, rășchirînd puțin un picior înainte. C. PETRESCU, R. DR 62. DLRLC
- Se opri în mijlocul ogrăzii... își rășchiră picioarele, își trînti mîinile în șolduri. REBREANU, I. 27. DLRLC
- [Turtureaua] rășchiră din cioc, Ca puicuța din mijloc. SEVASTOS, C 121. DLRLC
- În capătul bățului de fildeș se rășchira o gheară. DUMITRIU, N. 66. DLRLC
-
-
- Tăcu deodată și începu să se plimbe cu pași mari prin casă, rășchirîndu-și mînios cu degetele barba și mustățile cărunte. SADOVEANU, O. III 110. DLRLC
- Răschirîndu-se toți ai săi... fugi la Constantinopol. BĂLCESCU, O. II 50. DLRLC
- Pictorul măiestru, temîndu-se a răschira interesul... nu s-a ispitit a înfățișa cerbul în lupta sa disperată cu cînii. ODOBESCU, S. III 136. DLRLC
-
- 3. Rășchia. DEX '09 DLRLCsinonime: rășchia
- Fata tort rășchiră, Fuse pline-nfiră Și-nfirînd oftează. COȘBUC, P. II 143. DLRLC
-
etimologie:
- răsfira DEX '09