2 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂȘCHIRAT, -Ă, rășchirați, -te, adj. Depărtat, întins în lături. ♦ Împrăștiat; răsfirat. ♦ Ramificat, rămuros. [Var.: răschirat, -ă adj.] – V. rășchira.

RĂȘCHIRAT, -Ă, rășchirați, -te, adj. Depărtat, întins în lături. ♦ Împrăștiat; răsfirat. ♦ Ramificat, rămuros. [Var.: răschirat, -ă adj.] – V. rășchira.

rășchirat2, ~ă [At: N. TEST. (1648), 181721 / V: ~ier~, răsc~, reșc~, res~ / Pl: ~ați, ~e / E: rășchira] 1-2 a, av Răspândit în toate părțile. 3-4 smf a (Individ) răzlețit. 5 a Depărtat unul de altul. 6 a Întins în lături. 7 a Ramificat (1). 8 a (D. pași) Mare. 9 a Întins pe o suprafață mare Si: răsfirat1 (3). 10 a (D. păr, barbă etc.) Răsfirat (1). 11 av (Fig) Clar și lămurit.

rășchirat1 sn [At: HERODOT (1645), 401 / E: rășchira] (Înv) Împrăștiere.

RĂȘCHIRAT, -Ă, rășchirați, -te, adj. (Și în forma răschirat) Depărtat unul de altul la extremitatea liberă. Cu degetele rășchirate arăta spre mușteriii lui din prăvălie. SADOVEANU, O. VII 79. Înfundat în fotoliu, cu picioarele rășchirate, descheiat la vestă și cu gulerul desfăcut, Iordan Hagi-Iordan dormea profund. C. PETRESCU, A. 351. Petreceam deștele răschirate prin păr și prin barbă. DELAVRANCEA, O. II 181. ♦ Cu elementele componente depărtate unele de altele; împrăștiat, întins. Este un sat frumos, rășchirat între grădini și copaci, pe o vale a codrilor Bîcului. RUSSO, O. 118. ♦ Ramificat, rămuros. Reni cu late coarne răschirate. ODOBESCU, S. III 79. – Variantă: răschirat, -ă adj.

RĂȘCHIRAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A RĂȘCHIRA și A SE RĂȘCHIRA. 2) rar Care are ramificații; ramificat; rămuros. /v. a (se) rășchira

RĂSCHIRA vb. I v. rășchira.

RĂSCHIRAT, -Ă adj. v. rășchirat.

RĂSCHIRAT, -Ă adj. v. rășchirat.

RĂȘCHIRA, rășchir, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) întinde în lături. 2. Tranz. și refl. A (se) răsfira, a (se) împrăștia. 3. Tranz. A rășchia. [Prez. ind. și: rășchirez.Var.: răschira vb. I] – Cf. răsfira.

rășchierat, ~ă a vz rășchirat2

rășchira [At: PSALT. 225 / V: ~cheli, ~ila, râs~, resc~, reșchiera, reș~ / Pzi: ~rez, rășchir / E: ns cf răsfira] 1-2 vtr A (se) împrăștia. 3 vt (Înv; c. i. bani, avere) A împărți. 4 vt (Înv; c. i. bani, avere) A cheltui (7). 5 vr (D. nori, fum etc.) A se risipi (20). 6 vr (D. nori, fum etc.) A dispărea (1). 7-8 vrim (Reg) A se însenina. 9 vta (Îrg) A scurma. 10-11 vtr (Îrg) A (se) extinde (2). 12 vr (Îrg) A străbate. 13-14 vtr A (se) întinde (pe o suprafață mare). 15-16 vtr (Înv) A îndepărta unul de altul. 17 vt (Înv) A alunga (5). 18-19 vtr A (se) răsfira (1-2) în lături. 20 vt A răsfira părul, barba, penele etc. 21 vt (Fig; înv) A pronunța clar, lămurit Si: a răspica (4). 22 vt (Reg; pcf) A rășchia (1).

reschirat, ~ă a vz rășchirat2

reșchirat, ~ă a vz rășchirat2

RĂȘCHIRA, rășchirez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) întinde în lături. 2. Tranz. și refl. A (se) răsfira, a (se) împrăștia. 3. Tranz. A rășchia. [Var.: răschira vb. I.] – Cf. răsfira.

RĂȘCHIRA, rășchir și rășchirez, vb. I. Tranz. (Și în forma răschira) 1. A rășchia. Fata tort rășchiră, Fuse pline-nfiră Și-nfirînd oftează. COȘBUC, P. II 143. 2. A răsfira (1). Tăcu deodată și începu să se plimbe cu pași mari prin casă, rășchirîndu-și mînios cu degetele barba și mustățile cărunte. SADOVEANU, O. III 110. ♦ (Cu privire la grupuri, la colectivități) A împrăștia. (Refl.) Răschirîndu-se toți ai săi... fugi la Constantinopol. BĂLCESCU, O. II 50. ◊ Fig. Pictorul măiestru, temîndu-se a răschira interesul... nu s-a ispitit a înfățișa cerbul în lupta sa disperată cu cînii. ODOBESCU, S. III 136. 3. A desface, depărtînd la capătul lor liber, elemente reunite prin una din extremități; a întinde în lături. Stai să vezi, bădie Zaharia! se pregăti de povestit, rășchirînd puțin un picior înainte. C. PETRESCU, R. DR 62. Se opri în mijlocul ogrăzii... își rășchiră picioarele, își trînti mîinile în șolduri. REBREANU, I. 27. ◊ Intranz. [Turtureaua] rășchiră din cioc, Ca puicuța din mijloc. SEVASTOS, C 121. ◊ Refl. În capătul bățului de fildeș se rășchira o gheară. DUMITRIU, N. 66. – Variantă: răschira vb. I.

A SE RĂȘCHIRA se rășchi intranz. 1) (despre păr și obiecte din fire) A se desface îndepartându-se fir de la fir; a se răsfira. 2) pop. (despre ființe) A-și desface picioarele în lături; a se crăcăna. /cf. a se răsfira

A RĂȘCHIRA rășchir tranz. 1) A face să se rășchire. 2) (mai ales picioarele) A desface larg; a răscrăcăna. /cf. a răsfira

răschirà v. 1. a răsfira: frunza că mi-o răschira POP.; 2. a depăna. [Rostire dialectală din răsfira].

răsfirà v. 1. a depărta unul de altul (ex. degetele); 2. a desfășura: păsările ’și răsfiră aripile; 3. a se împrăștia: și fugind se resfirau câte unul unul POP. [Slav. RAS și fir (probabil primitiv metaforă din sfera țesutului), de unde și variantele răschirà și răshirà, de origină dialectală].

răsfír, a v. tr. (răs- și fir, adică „desfac firele”. V. în- și pre-fir). Vest. Întind, desfășor (vorbind de fire saŭ pene unite într’un punct): curcaniĭ și păuniĭ îșĭ resfiră coada. Răspîndesc, desfășor: a răsfira trupele pe cîmp. – În est răschir, din răshir, cum se zice pop. pin Munt. est. Răschir zice și Od. (Pseud. 159), care e din Munt. vest. La Ur. și Dos. ráșchir.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răsfira (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. răsfir, 3 răsfi; conj. prez. 1 sg. să răsfir, 3 să răsfire

!rășchira (a ~) (a răsfira) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. rășchir, 3 rășchi; conj. prez. 1 sg. să rășchir, 3 să rășchire

!rășchira (a ~) vb., ind. prez. 3 rășchiră/rășchirea

rășchira vb., ind. prez. 1 sg. rășchirez/rășchir, 3 sg. și pl. rășchirează /rășchi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂȘCHIRAT adj. 1. v. răsfirat. 2. v. depărtat.

RĂȘCHIRAT adj. v. dispersat, împrăștiat, ramificat, rămuros, răsfirat, răspândit, răzlețit, risipit.

RĂȘCHIRAT adj. 1. răsfirat. (Cu degetele ~.) 2. depărtat, desfăcut. (Cu picioarele ~.)

rășchirat adj. v. DISPERSAT. ÎMPRĂȘTIAT. RAMIFICAT. RĂMUROS. RĂSFIRAT. RĂSPÎNDIT. RĂZLEȚIT. RISIPIT.

RĂȘCHIRA vb. v. alunga, arunca, azvârli, cheltui, circula, depărta, destrăma, dispersa, extinde, goni, irosi, izgoni, împrăștia, îndepărta, întinde, lăți, prăpădi, propaga, răsfira, răspândi, răzleți, risipi, spulbera, transmite, zvârli.

rășchira vb. v. ALUNGA. ARUNCA. AZVÎRLI. CHELTUI. CIRCULA. DEPĂRTA. DESTRĂMA. DISPERSA. EXTINDE. GONI. IROSI. IZGONI. ÎMPRĂȘTIA. ÎNDEPĂRTA. ÎNTINDE. LĂȚI. PRĂPĂDI. PROPAGA. RĂSFIRA. RĂSPÎNDI. RĂZLEȚI. RISIPI. SPULBERA. TRANSMITE. ZVÎRLI.

A se rășchira ≠ a se grămădi

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rășchira (rășchir, rășchirat), vb.1. A se dispersa, a se dilata, a se întinde. – 2. A se risipi, a se împrăștia. – Var. răschira, răsfira. Mr. arăschir(are). Dintr-un sl. *rasširiti < širiti „a se dilata”, cu disimilare consonantică la fel cu rășchia. Der. de la fir (Tiktin; Candrea) este greoaie semantic (după acești autori ar trebui să se pornească de la noțiunea de „destrăma”, de unde trecerea spre „dilata”) nu este simplă și nu poate să explice forma rășchira, care este cea mai veche; în schimb, este sigur că var. răsfira se datorează unei contaminări cu fir. Relația cu sl. raskriljati „a se întinde” din krilo „aripă” (Cihac, II, 83) este la fel de improbabilă. După Pascu, I, 67, din răschia contaminat cu fir.

Intrare: rășchirat
rășchirat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rășchirat
  • rășchiratul
  • rășchiratu‑
  • rășchira
  • rășchirata
plural
  • rășchirați
  • rășchirații
  • rășchirate
  • rășchiratele
genitiv-dativ singular
  • rășchirat
  • rășchiratului
  • rășchirate
  • rășchiratei
plural
  • rășchirați
  • rășchiraților
  • rășchirate
  • rășchiratelor
vocativ singular
plural
răschirat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răschirat
  • răschiratul
  • răschiratu‑
  • răschira
  • răschirata
plural
  • răschirați
  • răschirații
  • răschirate
  • răschiratele
genitiv-dativ singular
  • răschirat
  • răschiratului
  • răschirate
  • răschiratei
plural
  • răschirați
  • răschiraților
  • răschirate
  • răschiratelor
vocativ singular
plural
reșchirat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
reschirat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rășchierat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: rășchira
rășchira1 (1 -r) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rășchira
  • rășchirare
  • rășchirat
  • rășchiratu‑
  • rășchirând
  • rășchirându‑
singular plural
  • rășchi
  • rășchirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rășchir
(să)
  • rășchir
  • rășchiram
  • rășchirai
  • rășchirasem
a II-a (tu)
  • rășchiri
(să)
  • rășchiri
  • rășchirai
  • rășchirași
  • rășchiraseși
a III-a (el, ea)
  • rășchi
(să)
  • rășchire
  • rășchira
  • rășchiră
  • rășchirase
plural I (noi)
  • rășchirăm
(să)
  • rășchirăm
  • rășchiram
  • rășchirarăm
  • rășchiraserăm
  • rășchirasem
a II-a (voi)
  • rășchirați
(să)
  • rășchirați
  • rășchirați
  • rășchirarăți
  • rășchiraserăți
  • rășchiraseți
a III-a (ei, ele)
  • rășchi
(să)
  • rășchire
  • rășchirau
  • rășchira
  • rășchiraseră
rășchira2 (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rășchira
  • rășchirare
  • rășchirat
  • rășchiratu‑
  • rășchirând
  • rășchirându‑
singular plural
  • rășchirea
  • rășchirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rășchirez
(să)
  • rășchirez
  • rășchiram
  • rășchirai
  • rășchirasem
a II-a (tu)
  • rășchirezi
(să)
  • rășchirezi
  • rășchirai
  • rășchirași
  • rășchiraseși
a III-a (el, ea)
  • rășchirea
(să)
  • rășchireze
  • rășchira
  • rășchiră
  • rășchirase
plural I (noi)
  • rășchirăm
(să)
  • rășchirăm
  • rășchiram
  • rășchirarăm
  • rășchiraserăm
  • rășchirasem
a II-a (voi)
  • rășchirați
(să)
  • rășchirați
  • rășchirați
  • rășchirarăți
  • rășchiraserăți
  • rășchiraseți
a III-a (ei, ele)
  • rășchirea
(să)
  • rășchireze
  • rășchirau
  • rășchira
  • rășchiraseră
răschira1 (1 -r) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răschira
  • răschirare
  • răschirat
  • răschiratu‑
  • răschirând
  • răschirându‑
singular plural
  • răschi
  • răschirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răschir
(să)
  • răschir
  • răschiram
  • răschirai
  • răschirasem
a II-a (tu)
  • răschiri
(să)
  • răschiri
  • răschirai
  • răschirași
  • răschiraseși
a III-a (el, ea)
  • răschi
(să)
  • răschire
  • răschira
  • răschiră
  • răschirase
plural I (noi)
  • răschirăm
(să)
  • răschirăm
  • răschiram
  • răschirarăm
  • răschiraserăm
  • răschirasem
a II-a (voi)
  • răschirați
(să)
  • răschirați
  • răschirați
  • răschirarăți
  • răschiraserăți
  • răschiraseți
a III-a (ei, ele)
  • răschi
(să)
  • răschire
  • răschirau
  • răschira
  • răschiraseră
răschira2 (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răschira
  • răschirare
  • răschirat
  • răschiratu‑
  • răschirând
  • răschirându‑
singular plural
  • răschirea
  • răschirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răschirez
(să)
  • răschirez
  • răschiram
  • răschirai
  • răschirasem
a II-a (tu)
  • răschirezi
(să)
  • răschirezi
  • răschirai
  • răschirași
  • răschiraseși
a III-a (el, ea)
  • răschirea
(să)
  • răschireze
  • răschira
  • răschiră
  • răschirase
plural I (noi)
  • răschirăm
(să)
  • răschirăm
  • răschiram
  • răschirarăm
  • răschiraserăm
  • răschirasem
a II-a (voi)
  • răschirați
(să)
  • răschirați
  • răschirați
  • răschirarăți
  • răschiraserăți
  • răschiraseți
a III-a (ei, ele)
  • răschirea
(să)
  • răschireze
  • răschirau
  • răschira
  • răschiraseră
reșchira
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
reșchiera
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
reschira
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
râșchira
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rășchila
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rășcheli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rășchirat, rășchiraadjectiv

  • 1. Depărtat, întins în lături. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu degetele rășchirate arăta spre mușteriii lui din prăvălie. SADOVEANU, O. VII 79. DLRLC
    • format_quote Înfundat în fotoliu, cu picioarele rășchirate, descheiat la vestă și cu gulerul desfăcut, Iordan Hagi-Iordan dormea profund. C. PETRESCU, A. 351. DLRLC
    • format_quote Petreceam deștele răschirate prin păr și prin barbă. DELAVRANCEA, O. II 181. DLRLC
    • 1.1. Răsfirat, împrăștiat. DEX '98 DLRLC
      • format_quote Este un sat frumos, rășchirat între grădini și copaci, pe o vale a codrilor Bîcului. RUSSO, O. 118. DLRLC
    • 1.2. Ramificat, rămuros. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Reni cu late coarne răschirate. ODOBESCU, S. III 79. DLRLC
etimologie:
  • vezi rășchira DEX '98 DEX '09

rășchira, rășchir / rășchira, rășchirezverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) întinde în lături. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Stai să vezi, bădie Zaharia! se pregăti de povestit, rășchirînd puțin un picior înainte. C. PETRESCU, R. DR 62. DLRLC
    • format_quote Se opri în mijlocul ogrăzii... își rășchiră picioarele, își trînti mîinile în șolduri. REBREANU, I. 27. DLRLC
    • format_quote intranzitiv [Turtureaua] rășchiră din cioc, Ca puicuța din mijloc. SEVASTOS, C 121. DLRLC
    • format_quote În capătul bățului de fildeș se rășchira o gheară. DUMITRIU, N. 66. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) răsfira, a (se) împrăștia. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Tăcu deodată și începu să se plimbe cu pași mari prin casă, rășchirîndu-și mînios cu degetele barba și mustățile cărunte. SADOVEANU, O. III 110. DLRLC
    • format_quote Răschirîndu-se toți ai săi... fugi la Constantinopol. BĂLCESCU, O. II 50. DLRLC
    • format_quote figurat Pictorul măiestru, temîndu-se a răschira interesul... nu s-a ispitit a înfățișa cerbul în lupta sa disperată cu cînii. ODOBESCU, S. III 136. DLRLC
  • 3. tranzitiv Rășchia. DEX '09 DLRLC
    sinonime: rășchia
    • format_quote Fata tort rășchiră, Fuse pline-nfiră Și-nfirînd oftează. COȘBUC, P. II 143. DLRLC
etimologie:
  • cf. răsfira DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.