RĂZĂTOARE, răzători, s. f. 1. Obiect de forme și de dimensiuni diferite, folosit în bucătărie pentru ras legume, fructe, cașcaval etc.; răzuitoare. 2. Obiect de lemn sau de oțel, în formă de lamă, așezat la intrarea unei case, de care se șterge noroiul de pe încălțăminte. – Rade + suf. -ătoare.

răzătoare sf [At: LB / V: (reg) răsă~, ~zât~, ~zet~, ~zit~ / Pl: ~ori, (reg) ~ / E: rade + -ătoare] 1 Obiect având forme și dimensiuni diferite, întrebuințat în bucătărie pentm ras legume, cașcaval etc. Si: (reg) răzuitor (3). 2 (Îvr) Instrument de tortură. 3 Obiect de lemn sau de oțel, în formă de lamă, fixat la intrarea unei case, pe care se rade noroiul de pe încălțăminte. 4 (Reg) Lopățită de lemn sau de metal cu care se rade covata. 5 Aluat ras de pe covată Si: răsătură (7), (reg) răzălitură, răzuitură (2). 6 (Reg) Unealtă folosită în dulgherie, dogărie sau zidărie. 7 Custură pentru curățat pieile. 8 Rașpel (1). 9 (Reg) Băț cu care se netezește banița plină (cu cereale) ca să nu treacă peste măsură.

RĂZĂTOARE, răzători, s. f. 1. Obiect de forme și de dimensiuni diferite, întrebuințat în bucătărie pentru ras legume, fructe, cașcaval etc.; răzuitoare. 2. Obiect de lemn sau de oțel, în formă de lamă, așezat la intrarea unei case, de care se rade noroiul de pe încălțăminte. – Rade + suf. -ătoare.

RĂZĂTOARE, răzători, s. f. 1. Unealtă de bucătărie din tablă, cu găurele (zimțate), pe care se rad zarzavaturi, cașcaval etc. Cînd eram La maica fată, Mîncam turtă coaptă-n vatră Și rasă pe răzătoare, Fața-mi era ca o floare. SEVASTOS, C. 227. 2. Obiect, de obicei de oțel, în formă de lamă, fixat la intrarea într-o casă și de care se rade noroiul, de pe încălțăminte.

RĂZĂTOARE răzători f. 1) Unealtă de uz casnic folosită pentru ras produse alimentare (legume, fructe, brânză etc.); răzuitor. A da prin răzătoare. 2) Obiect format din una sau mai multe lame paralele, fixat la intrarea într-o casă, de care se rade noroiul de pe încălțăminte. [G.-D. răzătorii] /a roade + suf. ~ătoare

răzătoare f. 1. unealtă de ras hrean; 2. pe care se curăță de gunoiu încălțămintea.

răzătoáre f., pl. orĭ (îld. răzuitoare, după rad, răzînd). Unealtă de bucătărie consistînd dintr’o tăbliță de tinichea cu găurĭ cu marginile zgîrietoare care servește la ras hreanu, gutuile ș. a. Bucată de lemn de ras vîrfu banițeĭ încărcate. V. raz 1, răzuitoare.

răsătoare sf vz răzătoare

răzător¹ sn [At: KLEIN, D. 233 / V: ~zit~, (înv) ~zitoriu / Pl: -oare / E: rade + -tor] 1 (Reg) Unealtă cu care se curăță pământul adunat pe cormana plugului Si: otic. 2 Răzuitor (1). 3 Gripcă pentru ras doagele. 4 Custură pentru curățat pieile. 5 Răvar (1) (pentu sfărâmat cașul).

răzâtoare sf vz răzătoare

răzâtor sn vz răzător¹

răzetoare sf vz răzătoare

răzitoare sf vz răzătoare

răzitoriu sn vz răzător¹

mănușă-răzătoare s. f. (gosp.) Tip de mănușă cu dosul aspru, care funcționează ca o răzătoare ◊ „Lista noutăților e atât de lungă: mănuși-răzătoare, care curăță cartofi noi.” Cont 28 X 60 p. 10 (din mănușă + răzătoare)

răzătoare-strecurătoare s. f. (gosp.) Obiect de uz casnic, ce servește atât ca răzătoare, cât și ca strecurătoare ◊ „Priviți, de pildă, răzătorile-strecurători din tablă albă.” I.B. 8 IX 67 p. 1 (din răzătoare + strecurătoare)

răzătoare s. f., g.-d. art. răzătorii; pl. răzători

răzătoare s. f., g.-d. art. răzătorii; pl. răzători

răzătoare s. f., g.-d. art. răzătorii; pl. răzători

RĂZĂTOARE s. răzuitoare, (Transilv. și Ban.) răzălău. (~ pentru morcovi.)

RĂZĂTOARE s. răzuitoare, (Transilv. și Ban.) răzălău. (~ pentru morcovi.)

RĂZĂTOR s. v. otic, răvar.

răzător s. v. OTIC. RĂVAR.