2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂZĂLUIT, -Ă, răzăluiți, -te, adj. (Reg.) Răzuit. – V. răzălui.

RĂZĂLUIT, -Ă, răzăluiți, -te, adj. (Reg.) Răzuit. – V. răzălui.

răzăluit, ~ă a [At: DL / Pl: ~iți, ~e / E: răzălui] (Reg) Ras2 (1).

RĂZĂLUIT, -Ă, răzăluiți, -te, adj. Răzuit.

RĂZĂLUI, răzăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A răzui. – Din răzălău.

RĂZĂLUI, răzăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A răzui. – Din răzălău.

răzălui vt [At: KLEIN, D. 154 / V: ~li, rez~ / S și: răsă~ / Pzi: ~esc / E: mg reszel cf rade, răzui] 1 (Reg) A răzui (1). 2 (Trs; îf răzăli) A da pe răzătoare (1).

RĂZĂLUI, răzăluiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A răzui. Azi... dai [varul] cu badanaua și mîne îl răzăluiești cu cuțitul. CONTEMPORANUL, VI 97.

răzuĭ și răzuĭésc și (Mold. și) răzăluĭésc v. tr. (ung. reszelni, a răzui, ca și răzălăŭ d. reszelö și răzăș d. részes. Cu rad n’are a face!). Curăț răzînd cu cuțitu saŭ cu alt-ceva: a răzui un pește de solzĭ, a-țĭ răzui tălpile de noroĭ. Frec pe răzătoare ca să se prefacă în bucățele: a răzui hrean, morcov, ceapă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răzălui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzăluiesc, 3 sg. răzăluiește, imperf. 1 răzăluiam; conj. prez. 1 sg. să răzăluiesc, 3 să răzăluiască

răzălui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzăluiesc, imperf. 3 sg. răzăluia; conj. prez. 3 să răzăluiască

răzălui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzăluiesc, imperf. 3 sg. răzăluia; conj. prez. 3 sg. și pl. răzăluiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

răzălui, răzăluiesc, vb. IV (reg.) 1. a răzui. 2. a pili.

Intrare: răzăluit
răzăluit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzăluit
  • răzăluitul
  • răzăluitu‑
  • răzălui
  • răzăluita
plural
  • răzăluiți
  • răzăluiții
  • răzăluite
  • răzăluitele
genitiv-dativ singular
  • răzăluit
  • răzăluitului
  • răzăluite
  • răzăluitei
plural
  • răzăluiți
  • răzăluiților
  • răzăluite
  • răzăluitelor
vocativ singular
plural
Intrare: răzălui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răzălui
  • răzăluire
  • răzăluit
  • răzăluitu‑
  • răzăluind
  • răzăluindu‑
singular plural
  • răzăluiește
  • răzăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răzăluiesc
(să)
  • răzăluiesc
  • răzăluiam
  • răzăluii
  • răzăluisem
a II-a (tu)
  • răzăluiești
(să)
  • răzăluiești
  • răzăluiai
  • răzăluiși
  • răzăluiseși
a III-a (el, ea)
  • răzăluiește
(să)
  • răzăluiască
  • răzăluia
  • răzălui
  • răzăluise
plural I (noi)
  • răzăluim
(să)
  • răzăluim
  • răzăluiam
  • răzăluirăm
  • răzăluiserăm
  • răzăluisem
a II-a (voi)
  • răzăluiți
(să)
  • răzăluiți
  • răzăluiați
  • răzăluirăți
  • răzăluiserăți
  • răzăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • răzăluiesc
(să)
  • răzăluiască
  • răzăluiau
  • răzălui
  • răzăluiseră
rezălui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răzăluit, răzăluiadjectiv

etimologie:
  • vezi răzălui DEX '98 DEX '09

răzălui, răzăluiescverb

  • 1. regional Rade, răzui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Azi... dai [varul] cu badanaua și mîne îl răzăluiești cu cuțitul. CONTEMPORANUL, VI 97. DLRLC
etimologie:
  • răzălău DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.