7 definiții pentru răzuitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂZUITURĂ, răzuituri, s. f. Faptul de a răzui; (concr.) ceea ce rămâne în urma răzuirii, rămășițe căzute în urma răzuirii. [Pr.: -zu-i-] – Răzui + suf. -tură.
RĂZUITURĂ, răzuituri, s. f. Faptul de a răzui; (concr.) ceea ce rămâne în urma răzuirii, rămășițe căzute în urma răzuirii. [Pr.: -zu-i-] – Răzui + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
răzuitură sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: răzui + -tură] (Reg) 1 Răzuire. 2 (Ccr) Aluat ras de pe vasul în care s-a frământat pâinea Si: răsătură (7), răzătoare (5), (reg) răzălitură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂZUITURĂ ~i f. 1) v. A RĂZUI. 2) Masă constând din resturi provenite prin răzuire. /a răzui + suf. ~tură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răzuitúră f., pl. ĭ. Lucru răzuit (trecut pin răzătoare): răzuitura de hrean. – Și răzătură și răsătură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răzuitură (desp. -zu-i-) s. f., g.-d. art. răzuiturii; pl. răzuituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răzuitură (-zu-i-) s. f., g.-d. art. răzuiturii; pl. răzuituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răzuitură s. f. (sil. -zu-i-), g.-d. art. răzuiturii; pl. răzuituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: ră-zu-i-
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
răzuitură, răzuiturisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a răzui. DEX '09 DEX '98
- 1.1. Ceea ce rămâne în urma răzuirii, rămășițe căzute în urma răzuirii. DEX '09
-
etimologie:
- Răzui + sufix -tură. DEX '98 DEX '09