7 definiții pentru răzuitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂZUITURĂ, răzuituri, s. f. Faptul de a răzui; (concr.) ceea ce rămâne în urma răzuirii, rămășițe căzute în urma răzuirii. [Pr.: -zu-i-] – Răzui + suf. -tură.

RĂZUITURĂ, răzuituri, s. f. Faptul de a răzui; (concr.) ceea ce rămâne în urma răzuirii, rămășițe căzute în urma răzuirii. [Pr.: -zu-i-] – Răzui + suf. -tură.

răzuitu sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: răzui + -tură] (Reg) 1 Răzuire. 2 (Ccr) Aluat ras de pe vasul în care s-a frământat pâinea Si: răsătură (7), răzătoare (5), (reg) răzălitură.

RĂZUITURĂ ~i f. 1) v. A RĂZUI. 2) Masă constând din resturi provenite prin răzuire. /a răzui + suf. ~tură

răzuitúră f., pl. ĭ. Lucru răzuit (trecut pin răzătoare): răzuitura de hrean. – Și răzătură și răsătură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răzuitu (desp. -zu-i-) s. f., g.-d. art. răzuiturii; pl. răzuituri

răzuitu (-zu-i-) s. f., g.-d. art. răzuiturii; pl. răzuituri

răzuitu s. f. (sil. -zu-i-), g.-d. art. răzuiturii; pl. răzuituri

Intrare: răzuitură
răzuitură substantiv feminin
  • silabație: ră-zu-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzuitu
  • răzuitura
plural
  • răzuituri
  • răzuiturile
genitiv-dativ singular
  • răzuituri
  • răzuiturii
plural
  • răzuituri
  • răzuiturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răzuitu, răzuiturisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a răzui. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. concretizat Ceea ce rămâne în urma răzuirii, rămășițe căzute în urma răzuirii. DEX '09
etimologie:
  • Răzui + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.