4 definiții pentru răzmiriți
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
răzmiriți vr [At: C. CANTACUZINO / Pzi: ~țesc / E: răzmiriță] (Înv) A se răzvrăti (5).
răzmirițésc (mă) v. refl. (d. răzmiriță). Vechĭ. Mă răscol.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂZMIRIȚI vb. v. răscula, răzvrăti, revolta, ridica.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răzmiriți vb. v. RĂSCULA. RĂZVRĂTI. REVOLTA. RIDICA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: răzmiriți
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)