opțiuni

3 definiții pentru răzluși

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răzluși vr [At: (a. 1642) GCR, I, 98/3 / Pzi: ~șesc / E: slv разлоучтн] (Îvr) 1 A se desprinde de cineva sau de ceva. 2 A se depărta (1). 3 A se mpe.

răzlușésc (mă) v. refl. (sîrb. razlučiti, nsl. -lociti, – bg. -lyčym, rus. -lučati, -luciti, a separa, a depărta). Vechĭ. Mă despart, mă răzbește, părăsesc.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

RĂZLUȘI, răzlușesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se despărți, a se separa. (din sl. razlučiti)

Intrare: răzluși
verb (V402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răzluși
  • răzlușire
  • răzlușit
  • răzlușitu‑
  • răzlușind
  • răzlușindu‑
 singular plural
  • răzlușește
  • răzlușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răzlușesc
 (să)
  • răzlușesc
  • răzlușeam
  • răzlușii
  • răzlușisem
a II-a (tu)
  • răzlușești
 (să)
  • răzlușești
  • răzlușeai
  • răzlușiși
  • răzlușiseși
a III-a (el, ea)
  • răzlușește
 (să)
  • răzlușească
  • răzlușea
  • răzluși
  • răzlușise
plural I (noi)
  • răzlușim
 (să)
  • răzlușim
  • răzlușeam
  • răzlușirăm
  • răzlușiserăm
  • răzlușisem
a II-a (voi)
  • răzlușiți
 (să)
  • răzlușiți
  • răzlușeați
  • răzlușirăți
  • răzlușiserăți
  • răzlușiseți
a III-a (ei, ele)
  • răzlușesc
 (să)
  • răzlușească
  • răzlușeau
  • răzlușiră
  • răzlușiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)