răzghinat, ~ă a [At: GALACTION, O. 54 / V: răjg~, ~gân~ / Pl: ~ați, ~e / E: răzghina] (Reg; d. picioare) Crăcănat (3).

RĂZGHINAT, -Ă, răzghinați, -te, adj. Crăcănat. (Atestat în forma răjghinat) Stoicea se ridică în două picioare, răjghinate de trei coți unul de altul. GALACTION, O. I 54. – Variantă: răjghinat, -ă adj.

RĂZGHINA, răzghin, vb. I. Refl. (Reg.; mai ales despre animale) A-și rupe picioarele, depărtându-le prea mult unul de altul; p. gener. a se rupe. – Pref. răz- + [îm]bina.

răjghina v vz răzghina

răjghinat, ~ă a vz răzghinat

rășghina v vz răzghina

răzgăna v vz răzghina

răzgănat, ~ă a vz răzghinat

răzghina vr [At: JIPESCU, O. 135 / V: răjg~, rășg~, ~găna, râjg~, râsg~ / S și: răsg~ / Pzi: răzghin / E: răz- + [îm]bina] 1 (Reg; d. oameni sau d. animale) A se crăcăna (peste măsură). 2 (Reg; d. oameni sau d. animale) A-și scrânti picioarele depărtându-le prea mult unul de altul. 3 (D. crengi) A se desface de trunchi (sub greutatea fructelor).

râjghina v vz răzghina

râsghina v vz răzghina

RĂZGHINA, răzghin, vb. I. Refl. (Reg.; mai ales despre animale) A-și rupe picioarele, depărtându-le prea mult unul de altul; p. gener. a se rupe. – Răz- + [îm]bina.

RĂJGHINA vb. I v. răzghina.

RĂJGHINAT, -Ă adj. v. răzghinat.

RĂZGHINA, răzghin, vb. I. Refl. (Regional, mai ales despre animale) A-și frînge picioarele, din cauza îndepărtării lor (în laturi) prea mult unul de altul. [Caii] s-au răzghinat, Jos că mi-au picat. TEODORESCU, P. P. 57. – Variantă: răjghina vb. I.

răsghinà v. a se răscrăcăna prin alunecare. [Cf. desghina].

răzghina (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se răzghină, imperf. 3 pl. se răzghinau; conj. prez. 3 să se răzghine; ger. răzghinându-se

!răzghina (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se răzghină

răzghina vb., ind. prez. 1 sg. răzghin, 3 sg. și pl. răzghină

răjghina (-n, -at), vb. – A separa, a degaja. – Var. rășghina. Din desghina, cu schimb de suf. (Candrea).