2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂZBUBUIRE, răzbubuiri, s. f. Acțiunea de a răzbubui și rezultatul ei. – V. răzbubui.

RĂZBUBUIRE, răzbubuiri, s. f. Acțiunea de a răzbubui și rezultatul ei. – V. răzbubui.

răzbubuire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: răzbubui] 1 Bubuire puternică.

RĂZBUBUI, pers. 3 răzbubuie, vb. IV. Intranz. (Despre surse de zgomote, p. ext. despre locul în care se fac auzite zgomotele) A bubui tare, a detuna; a mugi, a clocoti. – Pref. răz- + bubui.

răzbubui vi [At: ODOBESCU, S. III 90 / S și: răs~ / Pzi: 3 răzbubuie / E: răz- + bubui] (D. surse de zgomote; pex d. locul în care se fac auzite zgomotele) 1 A bubui (2) tare. 2 A răsuna (3).

RĂZBUBUI, pers. 3 răzbubuie, vb. IV. Intranz. (Despre surse de zgomote, p. ext. despre locul în care se fac auzite zgomotele) A bubui tare, a detuna; a mugi, a clocoti. – Răz- + bubui.

RĂZBUBUI, pers. 3 răzbubuie, vb. IV. Intranz. (Despre tunet, trăsnet) A bubui tare, a detuna. Tunetul răzbubui departe. SANDU-ALDEA, D. N. 233. Răzbubuind din nor în nor, Un trăsnet se descarcă. IOSIF, PATR. 17. ◊ (Despre alte surse de zgomote, p. ext. despre locul în care se fac ele auzite) Răzbubuie culmile, muntele geme. IOSIF, T. 60. [Furtuna] răzbubuie pin brazii ce șuieră ca șerpii. ODOBESCU, S. III 90. ◊ Tranz. fact. Zeus, Plin de mînie, răzbubuie muntele Arima. MURNU, I. 45.

A RĂZBUBUI răzbubuie intranz. pop. (despre zgomote și despre locurile unde se propagă) A bubui cu putere; a răsuna foarte puternic; a vui tare; a detuna. /răz- + a bubui

răzbúbuĭ v. intr. Lit. Bubuĭ tare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răzbubuire s. f., g.-d. art. răzbubuirii; pl. răzbubuiri

răzbubuire s. f., g.-d. art. răzbubuirii; pl. răzbubuiri

răzbubuire s. f., g.-d. art. răzbubuirii; pl. răzbubuiri

răzbubui (a ~) vb., ind. prez. 3 răzbubuie, imperf. 3 pl. răzbubuiau; conj. prez. 3 să răzbubuie

răzbubui (a ~) vb., ind. prez. 3 răzbubuie, imperf. 3 sg. răzbubuia; conj. prez. 3 să răzbubuie

răzbubui vb., ind. și conj. prez. 3 sg. răzbubuie, imperf. 3 sg. răzbubuia

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂZBUBUI vb. v. bubui, detuna, dudui, trăsni, tuna, vui.

răzbubui vb. v. BUBUI. DETUNA. DUDUI. TRĂSNI. TUNA. VUI.

Intrare: răzbubuire
răzbubuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzbubuire
  • răzbubuirea
plural
  • răzbubuiri
  • răzbubuirile
genitiv-dativ singular
  • răzbubuiri
  • răzbubuirii
plural
  • răzbubuiri
  • răzbubuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: răzbubui
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răzbubui
  • răzbubuire
  • răzbubuit
  • răzbubuitu‑
  • răzbubuind
  • răzbubuindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • răzbubuie
(să)
  • răzbubuie
  • răzbubuia
  • răzbubui
  • răzbubuise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • răzbubuie
(să)
  • răzbubuie
  • răzbubuiau
  • răzbubui
  • răzbubuiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răzbubuire, răzbubuirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a răzbubui și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi răzbubui DEX '98 DEX '09

răzbubuiverb

  • 1. (Despre surse de zgomote,, prin extensiune despre locul în care se fac auzite zgomotele) A bubui tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tunetul răzbubui departe. SANDU-ALDEA, D. N. 233. DLRLC
    • format_quote Răzbubuind din nor în nor, Un trăsnet se descarcă. IOSIF, PATR. 17. DLRLC
    • format_quote Răzbubuie culmile, muntele geme. IOSIF, T. 60. DLRLC
    • format_quote [Furtuna] răzbubuie pin brazii ce șuieră ca șerpii. ODOBESCU, S. III 90. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv Zeus, Plin de mînie, răzbubuie muntele Arima. MURNU, I. 45. DLRLC
etimologie:
  • Prefix răz- + bubui. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.