10 definiții pentru războitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂZBOITOR, -OARE, războitori, -oare, adj. (Înv.) Care se războiește, care poartă război1. [Pr.: -bo-i-] – Război3 + suf. -tor.
RĂZBOITOR, -OARE, războitori, -oare, adj. (Înv.) Care se războiește, care poartă război1. [Pr.: -bo-i-] – Război3 + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
războitor, ~oare smf, a [At: AR (1829), 272/40 / S și: răsb~ / Pl: ~i / E: război3 + -tor] 1-2 (Înv) (Persoană) care se războiește (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂZBOITOR, -OARE, războitori, -oare, adj. Care se războiește. Porneau ca niște oști războitoare și, după ce vărsau cu bucurie sîngele animalelor necuvîntătoare, desfundau buțile cu vin și începeau niște chefuri ca în vremurile cele mari. SADOVEANU, O. V 572. Culmele cele coprinse de oștile războitoare. ODOBESCU, S. III 596. Se numiră... parlamentari din ambele părți războitoare. BĂLCESCU, O. II 149.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
războitor (înv.) (desp. -bo-i-) adj. m., pl. războitori; f. sg. și pl. războitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
războitor (înv.) (-bo-i-) adj. m., pl. războitori; f. sg. și pl. războitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
războitor adj. m. (sil. -bo-i-), pl. războitori; f. sg. și pl. războitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂZBOITOR adj., s. v. beligerant.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂZBOITOR s. v. luptător, războinic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
războitor adj., s. v. BELIGERANT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
războitor s. v. LUPTĂTOR. RĂZBOINIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: răz-bo-i-tor
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
războitor, războitoareadjectiv
- sinonime: beligerant
- Porneau ca niște oști războitoare și, după ce vărsau cu bucurie sîngele animalelor necuvîntătoare, desfundau buțile cu vin și începeau niște chefuri ca în vremurile cele mari. SADOVEANU, O. V 572. DLRLC
- Culmele cele coprinse de oștile războitoare. ODOBESCU, S. III 596. DLRLC
- Se numiră... parlamentari din ambele părți războitoare. BĂLCESCU, O. II 149. DLRLC
-
etimologie:
- Război + sufix -tor. DEX '09 DEX '98