opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂZBICI2, răzbicesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri, a perfora. ♦ A scoate ceva bătând. – Din răzbici1.

RĂZBICI2, răzbicesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri, a perfora. ♦ A scoate ceva bătând. – Din răzbici1.

răzbici2 vt [At: PAȘCA, GL. / Pzi: ~icesc / E: răzbici1] 1 (Olt) A perfora. 2 A scoate ceva bătând cu răzbiciul (2). 3 A strânge cu ceatlăul Si: a cetlui (1).

RĂZBICI2, răzbicesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A găuri, a perfora. Am răzbicit lemnul cu sfredelul. La CADE. ♦ Absol. A scoate (ceva) bătînd. Cînd vrei să scoți un cui de lemn înțepenit într-o gaură, atunci faci un alt cui mai subțire puțin... și cu el răzbicești, dai în el, ca să scoți pe cel înțepenit. I. CR. VI 153.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răzbici1 (a ~) ( a găuri) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbicesc, 3 sg. răzbicește, imperf. 1 răzbiceam; conj. prez. 1 sg. să răzbicesc, 3 să răzbicească

răzbici2 (reg.) s. n., pl. răzbice

răzbici2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbicesc, imperf. 3 sg. răzbicea; conj. prez. 3 să răzbicească

răzbici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbicesc, imperf. 3 sg. răzbicea; conj. prez. 3 sg. și pl. răzbicească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂZBICI vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.

răzbici vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE.

Intrare: răzbicit
răzbicit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzbicit
  • răzbicitul
  • răzbicitu‑
  • răzbicită
  • răzbicita
plural
  • răzbiciți
  • răzbiciții
  • răzbicite
  • răzbicitele
genitiv-dativ singular
  • răzbicit
  • răzbicitului
  • răzbicite
  • răzbicitei
plural
  • răzbiciți
  • răzbiciților
  • răzbicite
  • răzbicitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: răzbici (vb.)
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răzbici
  • răzbicire
  • răzbicit
  • răzbicitu‑
  • răzbicind
  • răzbicindu‑
 singular plural
  • răzbicește
  • răzbiciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răzbicesc
 (să)
  • răzbicesc
  • răzbiceam
  • răzbicii
  • răzbicisem
a II-a (tu)
  • răzbicești
 (să)
  • răzbicești
  • răzbiceai
  • răzbiciși
  • răzbiciseși
a III-a (el, ea)
  • răzbicește
 (să)
  • răzbicească
  • răzbicea
  • răzbici
  • răzbicise
plural I (noi)
  • răzbicim
 (să)
  • răzbicim
  • răzbiceam
  • răzbicirăm
  • răzbiciserăm
  • răzbicisem
a II-a (voi)
  • răzbiciți
 (să)
  • răzbiciți
  • răzbiceați
  • răzbicirăți
  • răzbiciserăți
  • răzbiciseți
a III-a (ei, ele)
  • răzbicesc
 (să)
  • răzbicească
  • răzbiceau
  • răzbiciră
  • răzbiciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răzbici, răzbicescverb

  • 1. regional Găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge. DEX '09 DLRLC
    sinonime: găuri perfora scobi sfredeli străpunge
    • format_quote Am răzbicit lemnul cu sfredelul. La CADE. DLRLC
    • 1.1. A scoate ceva bătând. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cînd vrei să scoți un cui de lemn înțepenit într-o gaură, atunci faci un alt cui mai subțire puțin... și cu el răzbicești, dai în el, ca să scoți pe cel înțepenit. I. CR. VI 153. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.