2 intrări
9 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂZBICI2, răzbicesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri, a perfora. ♦ A scoate ceva bătând. – Din răzbici1.
RĂZBICI2, răzbicesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri, a perfora. ♦ A scoate ceva bătând. – Din răzbici1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răzbici2 vt [At: PAȘCA, GL. / Pzi: ~icesc / E: răzbici1] 1 (Olt) A perfora. 2 A scoate ceva bătând cu răzbiciul (2). 3 A strânge cu ceatlăul Si: a cetlui (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂZBICI2, răzbicesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A găuri, a perfora. Am răzbicit lemnul cu sfredelul. La CADE. ♦ Absol. A scoate (ceva) bătînd. Cînd vrei să scoți un cui de lemn înțepenit într-o gaură, atunci faci un alt cui mai subțire puțin... și cu el răzbicești, dai în el, ca să scoți pe cel înțepenit. I. CR. VI 153.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răzbici1 (a ~) ( a găuri) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbicesc, 3 sg. răzbicește, imperf. 1 răzbiceam; conj. prez. 1 sg. să răzbicesc, 3 să răzbicească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răzbici2 (reg.) s. n., pl. răzbice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răzbici2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbicesc, imperf. 3 sg. răzbicea; conj. prez. 3 să răzbicească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răzbici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbicesc, imperf. 3 sg. răzbicea; conj. prez. 3 sg. și pl. răzbicească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂZBICI vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răzbici vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT406) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
răzbici, răzbicescverb
- 1. Găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge. DEX '09 DLRLC
- Am răzbicit lemnul cu sfredelul. La CADE. DLRLC
- 1.1. A scoate ceva bătând. DEX '09 DLRLC
- Cînd vrei să scoți un cui de lemn înțepenit într-o gaură, atunci faci un alt cui mai subțire puțin... și cu el răzbicești, dai în el, ca să scoți pe cel înțepenit. I. CR. VI 153. DLRLC
-
-
etimologie:
- răzbici DEX '09