opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂZBICI2, răzbicesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri, a perfora. ♦ A scoate ceva bătând. – Din răzbici1.

RĂZBICI2, răzbicesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri, a perfora. ♦ A scoate ceva bătând. – Din răzbici1.

RĂZBICI1, răzbice, s. n. (Reg.) Bețișor sau cui cu care se scoate un lemn sau un cui înțepenit într-o gaură. – Răzbi + suf. -ici.

RĂZBICI1, răzbice, s. n. (Reg.) Bețișor sau cui cu care se scoate un lemn sau un cui înțepenit într-o gaură. – Răzbi + suf. -ici.

răzbici1 sn [At: POLIZU / V: răzbic (sgp), rez~ / Pl: ~ice, ~uri / E: răzbi + -ici] (Reg) 1 Țăruș cu care se fac găuri în pământ când se seamănă porumbul sau fasolea. 2 Bețișor sau cui cu care se scoate un lemn sau un cui înțepenit într-o gaură. 3 Bețișor cu care se împinge dopul la pușca de soc. 4 Retevei (1). 5 Bucată de lemn cu care se răsucește funia sau lanțul trecut peste o sarcină (de fân, de lemn etc.) Si: ceatlău (3). 6 Unealtă de dogărie care servește la așezarea cercurilor pe butoaie Si: ciochie (1).

răzbici2 vt [At: PAȘCA, GL. / Pzi: ~icesc / E: răzbici1] 1 (Olt) A perfora. 2 A scoate ceva bătând cu răzbiciul (2). 3 A strânge cu ceatlăul Si: a cetlui (1).

RĂZBICI1, răzbice, s. n. (Regional) Bețișor sau cui cu care se scoate un lemn sau un cui înțepenit într-o gaură.

RĂZBICI2, răzbicesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A găuri, a perfora. Am răzbicit lemnul cu sfredelul. La CADE. ♦ Absol. A scoate (ceva) bătînd. Cînd vrei să scoți un cui de lemn înțepenit într-o gaură, atunci faci un alt cui mai subțire puțin... și cu el răzbicești, dai în el, ca să scoți pe cel înțepenit. I. CR. VI 153.

răzbícĭ n., pl. e (d. răzbesc). Olt. Priboĭ, cuĭ de oțel cu care se găuresc cercurile, se împing afară cuĭele bătute ș. a. Varga pușcociĭ.

răzbic sn vz răzbici1

rezbici sn vz răzbici1

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răzbici1 (a ~) ( a găuri) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbicesc, 3 sg. răzbicește, imperf. 1 răzbiceam; conj. prez. 1 sg. să răzbicesc, 3 să răzbicească

răzbici2 (reg.) s. n., pl. răzbice

răzbici1 (reg.) s. n., pl. răzbice

răzbici2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbicesc, imperf. 3 sg. răzbicea; conj. prez. 3 să răzbicească

răzbici s. n., pl. răzbice

răzbici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbicesc, imperf. 3 sg. răzbicea; conj. prez. 3 sg. și pl. răzbicească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂZBICI s. v. retevei, scurtătură.

RĂZBICI vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.

răzbici s. v. RETEVEI. SCURTĂTURĂ.

răzbici vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE.

Intrare: răzbici (s.n.)
răzbici1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzbici
  • răzbiciul
  • răzbiciu‑
plural
  • răzbice
  • răzbicele
genitiv-dativ singular
  • răzbici
  • răzbiciului
plural
  • răzbice
  • răzbicelor
vocativ singular —
plural —
răzbic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rezbici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: răzbici (vb.)
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răzbici
  • răzbicire
  • răzbicit
  • răzbicitu‑
  • răzbicind
  • răzbicindu‑
 singular plural
  • răzbicește
  • răzbiciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răzbicesc
 (să)
  • răzbicesc
  • răzbiceam
  • răzbicii
  • răzbicisem
a II-a (tu)
  • răzbicești
 (să)
  • răzbicești
  • răzbiceai
  • răzbiciși
  • răzbiciseși
a III-a (el, ea)
  • răzbicește
 (să)
  • răzbicească
  • răzbicea
  • răzbici
  • răzbicise
plural I (noi)
  • răzbicim
 (să)
  • răzbicim
  • răzbiceam
  • răzbicirăm
  • răzbiciserăm
  • răzbicisem
a II-a (voi)
  • răzbiciți
 (să)
  • răzbiciți
  • răzbiceați
  • răzbicirăți
  • răzbiciserăți
  • răzbiciseți
a III-a (ei, ele)
  • răzbicesc
 (să)
  • răzbicească
  • răzbiceau
  • răzbiciră
  • răzbiciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răzbici, răzbicesubstantiv neutru

etimologie:
  • Răzbi + sufix -ici. DEX '09 DEX '98

răzbici, răzbicescverb

  • 1. regional Găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge. DEX '09 DLRLC
    sinonime: găuri perfora scobi sfredeli străpunge
    • format_quote Am răzbicit lemnul cu sfredelul. La CADE. DLRLC
    • 1.1. A scoate ceva bătând. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cînd vrei să scoți un cui de lemn înțepenit într-o gaură, atunci faci un alt cui mai subțire puțin... și cu el răzbicești, dai în el, ca să scoți pe cel înțepenit. I. CR. VI 153. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.