20 de definiții pentru reveneală
din care- explicative (10)
- morfologice (5)
- relaționale (4)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REVENEALĂ, reveneli, s. f. (Reg.) 1. Umezeală, jilăveală din pământ sau din atmosferă. 2. Răcoare, răcoreală. 3. Emanație, miros, mireasmă, aromă. [Var.: răvineală s. f.] – Reveni1 + suf. -eală.
REVENEALĂ, reveneli, s. f. (Reg.) 1. Umezeală, jilăveală din pământ sau din atmosferă. 2. Răcoare, răcoreală. 3. Emanație, miros, mireasmă, aromă. [Var.: răvineală s. f.] – Reveni1 + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
reveneală sf [At: CORESI, EV. 139 / V: (îrg) ră~, (înv) răvă~, (reg) răvi~ / Pl: ~neli / E: reveni2 + -eală] 1 Umezeală (din pământ sau din atmosferă). 2 (Îlv) A da răv~ A se umezi. 3 (Reg) Igrasie. 4 (Reg) Răcoare. 5 (Reg) Boare (2). 6 (Rar) Mireasmă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REVENEALĂ, reveneli, s. f. 1. Umezeală, jilăveală din pămînt, din atmosferă. Cîteva stele ard... încă, în aer e o reveneală caldă. CAMIL PETRESCU, O. I 298. În oasele mele se încuiba tot mai jilav frigul și reveneala toamnei. I. BOTEZ, ȘC. 70. Ploile și reveneala pămîntului nu strică nimic din fîn. PAMFILE, A. R. 163. 2. Răcoare, răcoreală, adiere ușoară de vînt. (Fig.) Banii – cînd e zăduf – ți-aduc reveneală... cînd ți-e frig, îți țin de cald. DELAVRANCEA, O. II 297. ♦ Emanație, miros. Țuica te amețea cu reveneala ei de prune. CAMIL PETRESCU, O. I 328. – Variantă: răvineală (SADOVEANU, O. I 27) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REVENEALĂ ~eli f. Caracter reavăn; umezeală; jilăveală. / a se reveni + suf. ~eală
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
reveneală f. umezeală. [V. ravăn].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
reveneálă f., pl. elĭ (d. reavăn). Umezeală: reveneala pămîntuluĭ, zidurilor. – În nord răveneală.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂVINEALĂ s. f. v. reveneală.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂVINEALĂ s. f. v. reveneală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂVINEALĂ s. f. v. reveneală.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răvăneală sf vz reveneală
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răveneală sf vz reveneală
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răvineală sf vz reveneală
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
reveneală s. f., g.-d. art. revenelii; pl. reveneli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
reveneală s. f., g.-d. art. revenelii; pl. reveneli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
reveneală s. f., g.-d. art. revenelii; pl. reveneli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
reveneală
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
reveneală, -neli.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REVENEALĂ s. v. adiere, boare, igrasie, pală, răcoare, răcoreală, suflare, suflu, umezeală, undă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REVENEALĂ s. v. jilăveală.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REVENEALĂ s. jilăveală, udătură, umezeală, umiditate, (pop.) udeală, (Olt.) crihală. (~ unui teren.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
reveneală s. v. ADIERE. BOARE. IGRASIE. PALĂ. RĂCOARE. RĂCOREALĂ. SUFLARE. SUFLU. UMEZEALĂ. UNDĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
reveneală, reveneli s. f. (intl.) închisoare.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F54) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F54) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
reveneală, revenelisubstantiv feminin
- 1. Umezeală, jilăveală din pământ sau din atmosferă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cîteva stele ard... încă, în aer e o reveneală caldă. CAMIL PETRESCU, O. I 298. DLRLC
- În oasele mele se încuiba tot mai jilav frigul și reveneala toamnei. I. BOTEZ, ȘC. 70. DLRLC
- Ploile și reveneala pămîntului nu strică nimic din fîn. PAMFILE, A. R. 163. DLRLC
-
-
- Banii – cînd e zăduf – ți-aduc reveneală... cînd ți-e frig, îți țin de cald. DELAVRANCEA, O. II 297. DLRLC
-
-
- Țuica te amețea cu reveneala ei de prune. CAMIL PETRESCU, O. I 328. DLRLC
-
etimologie:
- Reveni + sufix -eală. DEX '09 DEX '98