răuți v vz răutăți

răutăți vt [At: PSALT. 195 / V: ~uți / Pzi: ~țesc / E: răutate] (Înv) A face ca cineva să devină rău (3) Si: a corupe (6).

înrăutățésc v. tr. (d. răutate). Fac răŭ, răutăcĭos, malițios. Corup, stric: societatea amicilor luĭ l-a înrăutățit. – Vechĭ și răutățésc și răuțesc.

răutățésc și răuțésc, V. înr-.

Răuț, -ă, -i, -oiu v. Miron V 4.