opțiuni

2 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rătălire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: rătăli] (Reg) Retragere din fața dușmanului.

rătălésc v. intr. (ung. rátolni, a împinge). Trans. Mă retrag: Lasă-ne să rătălim! Vezĭ bine că toțĭ perim! (rev. I. Crg. 12, 48).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rătăli (-lesc, -it), vb. – A se retrage. – Var. rătări. Germ. retirieren (Mîndrescu 77; Tiktin). În Trans.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rătăli, rătălesc, vb. IV refl. (reg.) a se retrage.

Intrare: rătălire
rătălire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rătălire
  • rătălirea
plural
  • rătăliri
  • rătălirile
genitiv-dativ singular
  • rătăliri
  • rătălirii
plural
  • rătăliri
  • rătălirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: rătăli
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rătăli
  • rătălire
  • rătălit
  • rătălitu‑
  • rătălind
  • rătălindu‑
 singular plural
  • rătălește
  • rătăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rătălesc
 (să)
  • rătălesc
  • rătăleam
  • rătălii
  • rătălisem
a II-a (tu)
  • rătălești
 (să)
  • rătălești
  • rătăleai
  • rătăliși
  • rătăliseși
a III-a (el, ea)
  • rătălește
 (să)
  • rătălească
  • rătălea
  • rătăli
  • rătălise
plural I (noi)
  • rătălim
 (să)
  • rătălim
  • rătăleam
  • rătălirăm
  • rătăliserăm
  • rătălisem
a II-a (voi)
  • rătăliți
 (să)
  • rătăliți
  • rătăleați
  • rătălirăți
  • rătăliserăți
  • rătăliseți
a III-a (ei, ele)
  • rătălesc
 (să)
  • rătălească
  • rătăleau
  • rătăliră
  • rătăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)