2 intrări
7 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
rătunzitură sf vz rotunjitură
rătunzitúră f., pl. ĭ. Parte rătundă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rătunzătură sf vz rotunjitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rotunjitură sf [At: (a. 1693) FL. D. 68v/11 / V: ~nzi~, rătunzi~, rătunzăt~ / E: rotunji + -tură] 1 (Înv) Rotunjime (1). 2 (Îvr; ccr) Formă rotundă (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rotunzitură sf vz rotunjtură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ROTUNJITURĂ s. v. rotunjime.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rotunjitură s. v. ROTUNJIME.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: rătunzitură
rătunzitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Intrare: rotunjitură
rotunjitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
rătunzătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rătunzitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
rotunzitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.