rătunde vt [At: ȚICHINDEAL, F. 57/13 / V: ~undi, rot~ / Pzi: rătund, rătung / E: tunde] 1 (Reg) A rotunji. 2 (Apc) A tăia fagurii dintr-un stup pentru a recolta mierea Si: a reteza (8).

ROTUND, -Ă, (I) rotunzi, -de, adj., (II) rotunduri, s. n. I. Adj. 1. De forma unui cerc, a unei sfere, a unui disc. ♦ (Despre dealuri, coline etc.) Cu creasta fără muchii sau colțuri. ♦ (Mat.; în sintagma) Corp rotund = corp cu formă sferică, cilindrică sau conică. 2. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Împlinit, grăsuț, durduliu, rotofei. 3. (Despre cifre, sume, cantități) Fără fracțiuni sau subdiviziuni; întreg, complet. 4. Încheiat² (II). II. S. n. Figură, suprafață în formă de disc sau de cerc. [Var.: (înv. și reg.) rătund, -ă adj.] – Lat. retundus (= rotundus).

rătund, ~ă a vz rotund

rătundi v vz rătunde

rotund, ~ă [At: CANTEMIR, IST. 283 / V: (îrg) răt~ / Pl: ~nzi, ~e / E: ml retundus] 1-2 a, av De forma unui cerc, a unei sfere, a unui disc sau a unui cilindru. 3 a (Mat; d. o curbă plană sau d. o suprafață) Cu toate punctele la distanță egală de un punct dat Si: (rar) circular (1). 4 a (D. scris) Cu caractere rotunjite (1) 5 a (D. dealuri, coline etc.) Cu creasta netedă, fără muchii sau colțuri. 6 sm (Fam) Monedă. 7 a (D. ființe, d. corpul sau d. părți ale corpului lor) De formă rotundă (1) Si: durduliu, grăsuț, împlinit, plin. 8 a (D. cifre, sume, cantități) Fără fracțiuni sau subdiviziuni Si: complet (1), întreg, neștirbit, rotunjit (7). 9-10 a, av (Fig; d. mișcări, gesturi) Domol și unduios. 11-12 a, av (D. sunete, cuvinte etc.) Plăcut. 13 av (Înv; în legătură cu verbele „a zice”, „a spune” etc.) În mod deschis Si: direct, fără înconjur. 14 snf Figură sau suprafață în formă de disc sau de cerc. 15 sn (Poetic) Globul pământesc. 16 sf (Bot; reg) Mușcată (Pellargonium odoratissimum) 17 sf (Îc) ~a-puturoasă Mic arbust cu ramuri cărnoase, cu frunze ușor încrețite pe margini și cu flori roșii în diferite nuanțe, plantă ornamentală (Pelargonium zonale) 18 sfp Corcodușă (1) (Prunus cerasifera). 19-20 sfa (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape (și melodia pe care se execută).

rotunde v vz rătunde

ROTUND, -Ă, (I) rotunzi, -de, adj., (II) rotunduri, s. n. I. Adj. 1. De forma unui cerc, a unei sfere, a unui disc. ♦ (Despre dealuri, coline etc.) Cu creasta fără muchii sau colțuri. ♦ (Mat.; despre o curbă plană sau despre o suprafață) Care are toate punctele la aceeași distanță de un punct dat; în formă de cerc. 2. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Împlinit, grăsuț, durduliu, rotofei. 3. (Despre cifre, sume, cantități) Fără fracțiuni sau subdiviziuni; întreg, complet. 4. Încheiat² (II). II. S. n. Figură, suprafață în formă de disc sau de cerc. [Var.: (înv. și reg.) rătund, -ă adj.] – Lat. retundus (= rotundus).

RĂTUND, -Ă adj. V. rotund.

ROTUND², -Ă, rotunzi, -de, adj. 1. De forma unui cerc, a unei sfere, a unui disc. Tudor intră în cortul rotund al lui Tomșa. SADOVEANU, O. VII 25. Soarele rotund și palid se prevede printre nori Ca un vis de tinerețe pintre anii trecători. ALECSANDRI, P. A. 112. Codrule, frunză rotundă, De mi-ai da puțină umbră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 199. ♦ (Despre dealuri, coline etc.) Cu creasta fără muchii sau colțuri; rotat. Iașul se întinde în albia făcută de cîteva dealuri rotunde, dar mai ales între povîrnișul Copoului și valea bătută a șerpuitului Bahlui. CĂLINESCU, I. C. 62. Un deal rotund, îmbrăcat în brazi, se culcă în fața apei. VLAHUȚĂ, O. A. II 168. ♦ (Mat.; despre o curbă plană sau despre o suprafață) Care are toate punctele la aceeași distanță de un punct dat. ♦ Fig. Care se rotește de jur împrejur, circular. Cîrciumarul constată dintr-o privire rotundă că n-a rămas nimeni neplătit. REBREANU, R. I 137. 2. (Despre ființe sau despre unele părți ale trupului lor) Împlinit, grăsuț, dolofan, durduliu. Obraji rotunzi. ▭ Al vieții vis de aur ca un fulger, ca o clipă-i, Și-l visez, cînd cu-a mea mînă al tău braț rotund îl pipăi. EMINESCU, O. I 82. 3. (Despre cifre, sume, cantități etc.) Fără fracțiuni sau subdiviziuni; întreg, complet. Totalul va fi dat în număr rotund. ♦ De o valoare importantă. Oricît de ieftină va fi fost căsuța de mahala pe care și-o va cumpăra în curînd, ea va trebui să fie plătită cu o sumă de bani rotundă. CĂLINESCU, I. C. 112. Pl. și: (m.) rotunji (ODOBESCU, S. I 390). – Variantă: (învechit și regional) rătund, -ă (KOGĂLNICEANU, S. 5) adj.

ROTUND ~dă (~zi, ~de) 1) Care are forma unui cerc (semicerc) sau a unei sfere (emisfere); circular. Vas ~. 2) (despre numere) Care este alcătuit din unități fără fracțiuni sau subdiviziuni; întreg. ◊ Sumă ~dă sumă considerabilă. 3) (despre ființe sau despre părțile corpului lor) Care este grăsuț. /<lat. retundus

rătund a. V. rotund. [Vechiu-lat. RETUNDUS = clasic ROTUNDUS].

rotund a. 1. de formă circulară sau sferică: pământul e rotund; 2. fără fracțiuni sau subdiviziuni: sumă rotundă. [Lat. ROTUNDUS].

rătúnd, -ă adj. (lat. rŏtŭndus, d. rota, roată; it. rotondo și tondo, sard. tundu; lat. pop. rĕtŭndus, pv. redon, vfr. reond, nfr. rond, sp. pg. redondo. Rom. ă poate proveni din ŏ, ca lăcustă, păturniche din locusta, coturnix, nu numaĭ de cît din ĕ din retundus. V. rond). De forma roateĭ saŭ a sfereĭ: cercu, sfera, cilindru, conu îs figurĭ rătunde. Compus din liniĭ curbe: un obraz rătund. Fără fracțiunĭ orĭ subdiviziunĭ: o sumă rătundă. – Forma rotund, cum zic uniĭ, nu e pop., nicĭ fam.

rotúnd, V. rătund.

rotund² s. n., pl. rotunduri

rotund¹ adj. m., pl. rotunzi; f. rotundă, pl. rotunde

rotund¹ adj. m., pl. rotunzi; f. rotundă, pl. rotunde

rotund adj. m., pl. rotunzi; f. sg. rotundă, pl. rotunde

rotund

rotund.

RĂTUNDE vb. v. reteza, rotunji.

rătunde vb. v. RETEZA. ROTUNJI.

ROTUND adj. v. globular, sferic, sferiform.

ROTUND adj. 1. v. circular. 2. circular, (rar) rond, (pop.) rotilat, rotocol, (reg.) rotocolit. (Un spațiu ~.) 3. sferic, (reg.) tărtăneț. (Cap ~.) 4. v. gras. 5. v. grăsuț. 6. gras, împlinit, plin, rotunjit. (Brațe ~.) 7. v. întreg.

rotund adj. v. GLOBULAR. SFERIC. SFERIFORM.

ROTUND adj. 1. circular, (livr.) orbicular. (Corpul descrie în spațiu o linie ~.) 2. circular, (rar) rond, (pop.) rotilat, rotocol, (reg.) rotocolit. (Un spațiu ~.) 3. sferic, (reg.) tărtăneț. (Cap ~.) 4. corpolent, gras, gros, obez, planturos, plin, rotofei, umflat, voluminos, (pop.) trupeș, (reg.) încălat. (O femeie ~.) 5. bucălai, bucălat, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuț, plin, rotofei, (reg.) brusnat, bucăliu, durd, (prin Olt.) vîrlav. (Copil ~.) 6. gras, împlinit, plin, rotunjit. (Brațe ~.) 7. întreg. (O cifră ~.)

rotund (rotundă), adj. – în formă de cerc. – Var. rătund. Lat. rŏtŭndus, cf. it. rotondo, tondo, sard. tundu. Var. retŭndus care se propune în general pentru rom. (Densusianu, Hlr., 92, 94; Pușcariu 1451; Tiktin; REW 73; Candrea), nu este necesară pentru a explica rezultatul rom., rătund, cf. foras › fără, locusta › lăcustă, etc. Forma rotund nu este un hipercultism, cum insinuează Tiktin și Scriban, ci pare rezultatul final al evoluției lui ră- în Munt., cf. palumbus › porumb, răcodelie › rocodelii, răpotini › ropotini, etc. Rătund nu se aude în Munt., din păcate, acest cuvînt nu figurează în ALR. Der. rotunji (var. rătunji, înv. rătunzi), vb. (a face rotund); rotunjime (var. rătunzime), s. f. (calitatea de a fi rotund); rotunjitură, s. f. (rotunjime); rotunjor, s. m. (monedă, ban); rotunjoară, s. f. (plantă, Homogyne alpina).

ROTUNDA, com. în jud. Olt, situată în C. Romanați; 3.020 loc. (2005). 2. Rodna (2).

a se da rotund expr. a se grozăvi; a fi îngâmfat.