5 definiții pentru rătui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rătui vt [At: NECULCE, L. 73 / Pzi: ~esc / E: pn ratowai, ucr ратувати] (Înv) 1 A salva pe cineva. 2 A apăra (24).

rătuĭésc v. tr. (pol. ratowač). Mold. L. V. Salvez.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rătui (-esc, -it), vb. – (Mold.) A salva. Pol. ratować (Tiktin). Sec. XVII, înv.

Intrare: rătui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rătui
  • rătuire
  • rătuit
  • rătuitu‑
  • rătuind
  • rătuindu‑
singular plural
  • rătuiește
  • rătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rătuiesc
(să)
  • rătuiesc
  • rătuiam
  • rătuii
  • rătuisem
a II-a (tu)
  • rătuiești
(să)
  • rătuiești
  • rătuiai
  • rătuiși
  • rătuiseși
a III-a (el, ea)
  • rătuiește
(să)
  • rătuiască
  • rătuia
  • rătui
  • rătuise
plural I (noi)
  • rătuim
(să)
  • rătuim
  • rătuiam
  • rătuirăm
  • rătuiserăm
  • rătuisem
a II-a (voi)
  • rătuiți
(să)
  • rătuiți
  • rătuiați
  • rătuirăți
  • rătuiserăți
  • rătuiseți
a III-a (ei, ele)
  • rătuiesc
(să)
  • rătuiască
  • rătuiau
  • rătui
  • rătuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)