răsunoi snm [At: POLIZU / V: ~sin~, ~uroi, rășuroi, rusân~, rus~, rustu~, rusuroi / Pl: ~oaie sn, ~ sm / E: răsură¹ + -oi] 1 smn (Reg) Aluat care se rade de pe vasul în care s-a frământat pâinea Si: răsură (5). 2 snm Pâinișoară sau colăcer¹ care se face din răsunoi (1). 3 snm Parte de la marginea unei pâini, formată din aluatul scurs în timpul coacerii. 4 sn Mămăligă mare și vârtoasă. 5 sm (Fig; dep) Cel mai mic dintre frați. 6 sm (Fig; dep) Bărbat rămas necăsătorit.

RĂSUNOI, răsunoaie, s. n. (Regional) Aluat ras de pe vasul în care s-a frămîntat pîinea; pîinișoară făcută din acest aluat. Lasă corfa cu pita jos și merge tot într-un suflet acasă după răsunoaie. RETEGANUL, la CADE.

RĂSUNOI, răsunoaie, s. n. (Reg.) Aluat ras de pe vasul în care s-a frămîntat pîinea; pîinișoară făcută din acest aluat. – Din răsură¹ + suf. -oi.

răsunóĭ n., pl. oare (d. ras, răsură 2, ca lătunoaĭe, lăturoaĭe). Trans. Mold. Pîne saŭ turta făcută din aluatu ras din albie (Șez. 30, 168). Vc. Pîne saŭ turtă împletită (ca colacu). – Și rusunoĭ, rusuroĭ.

răsânoi sn vz răsunoi

răsuroi snm vz răsunoi

rășuroi sm vz răsunoi

rusânoi sn vz răsunoi

rustunoi snm vz răsunoi

rusunoi snm vz răsunoi

rusuroi snm vz răsunoi

rusunóĭ, -róĭ, V. răsunoĭ.

răsunoi, răsunoaie, 1. aluat ras de pe vas; colăcel făcut din el. 2. mămăligă mare, vârtoasă. 3. epitet pentru copilul cel mai mic, pentru om necăsătorit.

răsunoi, s.n. – (reg.; gastr.) 1. Aluatul de pâine ras de pe copaie. 2. Pâinișoară făcută din acest aluat (Scurtu, 1966: 67). (Trans., Maram., Mold.). – Din răsură „răzătură” + suf. -oi (DLRM, MDA), cu disimilarea r-r > r-n.

răsunoi, s.n. – (gastr.) Aluatul de pâine ras de pe copaie; pâinișoară făcută din acest aluat (Scurtu 1966: 67). – Din ras + -unoi.