2 intrări
11 definiții
din care- explicative (5)
- morfologice (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂSUFLĂTOR, -OARE, răsuflători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. (Rar) Care înlesnește respirația. ◊ Compus: răsuflătoarea-pământului = ciupercă din familia Lycoperdacee, de culoare albă-gălbuie în perioada de tinerețe și cenușie la maturitate (Lycoperdon bovista). 2. S. f. Deschizătură (de aerisire) prin care un spațiu închis comunică cu exteriorul. 3. S. f. Canal de evacuare a aerului și a gazelor la turnarea metalului lichid în forme, servind la verificarea umplerii formei. 4. S. n. Tub de evacuare a gazelor de ardere dintr-un motor cu ardere internă. – Răsufla + suf. -ător.
răsuflător, ~oare [At: BIBLIA (1688) 1612/39 / Pl: ~i, ~oare / E: răsufla + (ă)tor] 1 a (Rar) Care respiră (1). 2 a Care servește la respirat. 3 a Nume dat unor părți ale aparatului respirator (căile nazale, traheea, laringele, plămânii). 4 sf Deschizătură de aerisire prin care un spațiu închis comunică cu exteriorul Si: (rar) răsuflare (14). 5 sf Canal de evacuare a aerului și a gazelor la turnarea metalului lichid în forme, servind la verificarea umplerii formei. 6 sn Tub de evacuare a gazelor de ardere dintr-un motor cu ardere internă. 7 sf (Bot; îc) ~oarea~ pământului Ciupercă din familia lycoperdacee, de culoare alb-gălbuie în perioada de tinerețe și de culoare cenușie la maturitate, când se deschide în vârf pentru a lăsa să iasă sporii (Lycoperdon bovista). 8 sf (În basme) Loc prin care se crede că pământul comunică cu tărâmul celălalt. 9 sf (Pop; îs) ~oarea picioarelor Umflătura care se formează deasupra genunchilor la picioarele dinainte ale cailor sau sub genunchi la picioarele dinapoi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂSUFLĂTOR, -OARE, răsuflători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. (Rar) Care înlesnește respirația. 2. S. f. Deschizătură (de aerisire) prin care un spațiu închis comunică cu exteriorul. 3. S. f. Canal de evacuare a aerului și a gazelor la turnarea metalului lichid în forme, servind la verificarea umplerii formei. 4. S. n. Tub de evacuare a gazelor de ardere dintr-un motor cu ardere internă. – Răsufla + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂSUFLĂTOR, -OARE, răsuflători, -oare, adj. (Rar) Care servește la actul fiziologic al respirației. Structura organelor ei răsuflătoare. ODOBESCU, S. I 463.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂSUFLĂTOR ~oare n. 1) Tub de evacuare a gazelor dintr-un motor cu ardere internă. 2) metal. Canal de evacuare a aerului și a gazelor la turnarea metalului lichid în forme. /a răsufla + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răsuflător1 (rar) (desp. -su-flă-) adj. m., pl. răsuflători; f. sg. și pl. răsuflătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răsuflător2 (tub de evacuare) (desp. -su-flă-) s. n., pl. răsuflătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răsuflător1 (rar) (-su-flă-) adj. m., pl. răsuflători; f. sg. și pl. răsuflătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răsuflător2 (tub dintr-un motor) (-su-flă-) s. n., pl. răsuflătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răsuflător adj. m. (sil. -flă-), pl. răsuflători; f. sg. și pl. răsuflătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răsuflător (tub de evacuare) s. n. (sil. -flă-), pl. răsuflătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: ră-su-flă-tor
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: ră-su-flă-tor
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
răsuflător, răsuflătoareadjectiv
- 1. Care înlesnește respirația. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Structura organelor ei răsuflătoare. ODOBESCU, S. I 463. DLRLC
-
etimologie:
- Răsufla + sufix -ător. DEX '98 DEX '09
răsuflător, răsuflătoaresubstantiv neutru
- 1. Tub de evacuare a gazelor de ardere dintr-un motor cu ardere internă. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- Răsufla + sufix -ător. DEX '98 DEX '09