răsturnare sf [At: DRLU / Pl: ~nări / E: răsturna] 1 Întoarcere a unui obiect într-o parte (sau cu susul în jos). 2 Doborâre (1). 3 Vărsare a conținutului unui recipient, prin întoarcerea acestuia cu fundul în sus. 4 (Fig) Schimbare radicală a unei situații Si: modificare. 5 Înlăturare dintr-o poziție forte sau dintr-o funcție de conducere.

RĂSTURNARE, răsturnări, s. f. Acțiunea de a (se) răsturna; doborîre; fig. înlăturare. O dată cu răsturnarea totală a stărilor de lucruri de ieri, vine vremea și acestui muncitor împilat. SADOVEANU, E. 25.

răsturnare f. 1. acțiunea de a (se) răsturna; 2. starea celui răsturnat; 3. fig. turburare, dezordine.

RĂSTURNA, răstorn, vb. I. 1. Tranz. A scoate, a deplasa un corp din poziția lui normală, făcându-l să cadă într-o parte sau să ajungă cu susul în jos. ◊ Expr. A răsturna brazda = a tăia brazda cu plugul; p. ext. a ara. ♦ A întoarce (un recipient) cu fundul în sus pentru a face să cadă sau să curgă conținutul; a vărsa. ◊ Expr. A răsturna pe gât = a bea repede, pe nerăsuflate. 2. Tranz. A culca la pământ, a prăvăli, a doborî. ♦ Tranz. și refl. (Despre oameni) A face să cadă sau a cădea dintr-un scaun, dintr-un fotoliu etc. 3. Tranz. Fig. A înlătura dintr-o situație înaltă, a scoate dintr-un post de conducere, a da jos de la putere. ♦ A distruge o situație, o poziție, un plan, o concepție. 4. Refl. A sta sau a se așeza într-o poziție comodă, cu spatele sprijinit de ceva; p. ext. a se culca. – Pref. răs- + turna.

răstuna v vz răsturna

răsturna [At: CORESI, EV. 135 / V: (reg) ~tor~, ~una / S și: res~ / Pzi: răstorn / E: răs- + turna] 1 vt A deplasa un corp din poziția lui normală, făcându-l să cadă într-o parte sau să ajungă cu partea de deasupra în jos. 2 vt A culca la pământ Si: (îrg) a răntuna (1). 3 vt (Îe) A ~ brazda, pământul etc. A ara (1). 4 vt (Îe) A ~ casa (cu susu-n jos) A produce dezordine mare. 5 vt (Reg; îe) A i se ~ (cuiva) rânza A i se face greață. 6 vt A întoarce un vas, un recipient etc. cu fundul în sus, pentru a face să cadă sau să curgă conținutul Si: a vărsa. 7 vt (Îe) A ~ o băutură (pe gât) A bea repede, pe nerăsuflate. 8-9 vtr A (se) rostogoli (1). 10 vt (Fig) A schimba o situație veche, înlocuind-o cu una nouă, total diferită. 11 vt A da unui lucru altă formă sau alt aspect. 12 vt A modifica. 13 vt A înlătura dintr-o situație înaltă sau dintr-un post de conducere. 14 vt A desființa o organizație, o stare de lucruri, un plan, o concepție, o teorie etc. Si: (înv) a distruge (1), a nimici. 15 vr A se așeza într-o poziție comodă, de obicei sprijinit cu spatele de o rezemătoare. 16-17 vtr (D. oameni) A cădea sau a face să cadă dintr-un scaun, dintr-un fotoliu etc. 18 vr (Fig) A se răsfrânge (17).

rostorna v vz răsturna

RĂSTURNA, răstorn, vb. I. 1. Tranz. A scoate, a deplasa un corp din poziția lui normală, făcându-l să cadă într-o parte sau să ajungă cu susul în jos. ◊ Expr. A răsturna brazda = a tăia brazda cu plugul; p. ext. a ara. ♦ A întoarce (un recipient) cu fundul în sus pentru a face să cadă sau să curgă conținutul; a vărsa. ◊ Expr. A răsturna pe gât = a bea repede, pe nerăsuflate. 2. Tranz. A culca la pământ, a prăvăli, a doborî. ♦ Tranz. și refl. (Despre oameni) A face să cadă sau a cădea dintr-un scaun, dintr-un fotoliu etc. 3. Tranz. Fig. A înlătura dintr-o situație înaltă, a scoate dintr-un post de conducere, a da jos de la putere. ♦ A distruge o situație, o poziție, un plan, o concepție. 4. Refl. A sta sau a se așeza într-o poziție comodă, cu spatele sprijinit de ceva; p. ext. a se culca. – Răs- + turna.

RĂSTURNA, răstorn, vb. I. 1. Tranz. A deplasa un corp din poziția lui normală, făcîndu-l să cadă într-o parte sau să ajungă cu susul în jos. [Godacii] într-o clipă răstoarnă găleata ca pe ceva netrebnic. SADOVEANU, O. VIII 177. Ba la un loc, mi-aduc aminte, ne-am grămădit așa de tare și am răsturnat masa omului cu bucate cu tot în mijlocul casei. CREANGĂ, A. 10. Noi trecurăm ca fulgerul și pînă la barieră răsturnarăm mai multe alte sănii. BOLINTINEANU, O. 390. ◊ Expr. A răsturna brazda = a tăia brazde cu plugul; p. ext. a ara. Iar la plug de-oi vrea apoi Să mă las pe coarne, Brazda mea nici patru boi Nu pot s-o răstoarne. COȘBUC, P. II 24. Cît de mult e mai frumos gestul tău, bunule muncitor, care răstorni brazda, arunci sămînța și faci să răsară din pămînt pîinea. DEMETRESCU, O. 149. ♦ (Cu privire la recipiente) A întoarce cu fundul în sus pentru a face să cadă sau să curgă conținutul; a vărsa. (Metaforic) Noaptea, o ploaie care răsturna din cer găleți m-a făcut să deznădăjduiesc. CAMIL PETRESCU, U. N. 297. ◊ (Complementul indică conținutul recipientului) Pe cînd Guzgan răstoarnă Mămăliga din ceaun, Din clopotniță Tăun Sun-afurisit din goarnă. COȘBUC, P. I 326. ◊ Expr. A răsturna pe gît = a bea repede, pe nerăsuflate. Dintr-o dată răstoarnă pe gît băutura oprită. BART, S. M. 27. 2. Tranz. A culca la pămînt, a prăvăli, a doborî. Cam pe la amiază deodată s-a schimbat vremea cea frumoasă într-o vijelie cumplită, să răstoarne brazii la pămînt, nu altăceva. CREANGĂ, A. 30. Suflă, doamne-un vînt, Suflă-l pe pămînt, Brazii să-i despoaie, Paltinii să-ndoaie, Munții să răstoarne, Mîndra să-mi întoarne. ALECSANDRI, P. P. 189. ◊ (Metaforic) O politică rea și smintită pe un neam îl poate răsturna în mormînt. GHICA, A. 327. 3. Tranz. Fig. A înlătura dintr-o situație înaltă, dintr-un post de conducere, a scoate dintr-un post. Cînd vor să răstoarne guvernul, nu mai aleg mijloacele. REBREANU, R. II 25. Să prinză pe Petru, fiul fostului domn Alexandru, care umbla a-l răsturna din scaun. BĂLCESCU, O. II 45. ◊ Refl. pas. Cît de lesne, cît de iute Se răstoarnă domnii țării! HASDEU, R. V. 157. ◊ A înlătura o situație, o poziție, un plan, o concepție. Cei care i-au rezistat [teoriei] n-au putut încă s-o răstoarne. IBRĂILEANU, S. 231. Diplomația lui Ion-vodă era cît p-aci să răstoarne candidatura lui Enric de Valois. HASDEU, I. V. 56. 4. Refl. A sta sau a se așeza într-o poziție comodă, în voie, cu spatele sprijinit de o rezemătoare. Mă răstorn pe spătarul scaunului. SADOVEANU, O. I 397. Stă răsturnat în colțul stîng al trăsurii, cu picioarele lungi unul peste altul. CAMIL PETRESCU, O. I 188. Floricica, cu ochii în podele, stătea răsturnată pe canapea. HOGAȘ, M. N. 30.

A RĂSTURNA răstorn tranz. 1) A face să se răstoarne. ~ mămăliga. ◊ ~ brazda a ara. ~ munți a face lucruri mari, importante. ~ pe gât a bea repede, pe nerăsuflate. 2) (conducători, guverne etc.) A da jos de la putere. 3) fig. (planuri, concepții, teorii etc.) A înlătura ca fiind lipsit de valoare. /răs- + a turna

A SE RĂSTURNA mă răstorn intranz. 1) A-și pierde poziția verticală; a înceta de a mai sta drept; a cădea; a se prăvăli; a pica. 2) pop. A lua o poziție comodă, de relaxare. ~ în fotoliu. /răs- + a turna

răsturnà v. 1. a arunca la pământ: vântul răstoarnă copacii; 2. fig. a doborî, a distruge: a răsturna de pe tron, a răsturna o doctrină; 3. a strica ordinea, a deranja: ai răsturnat toată casa; 4. a se da peste cap: s’a răsturnat în trăsură. [Slav. RAS și turnà].

răstórn, a -turná v. tr. (răs- și torn). Întorc cu susu’n jos: răstorn un pahar de pe masă, corabia s’a răsturnat, bate un vînt de te răstoarnă. Fig. Daŭ jos, fac să cadă, înlătur, dobor: a răsturna un ministru, un minister, o sistemă, o teorie. V. refl. Fam. Mă tolănesc orĭ mă trîntesc pe spate: a fuma răsturnat în fotoliŭ. – În Mold. sud și -ón, -uná (ca fereastă, frate, cĭur îld. -stră, *fratre, *criur).

răsturnare s. f., g.-d. art. răsturnării; pl. răsturnări

răsturnare s. f., g.-d. art. răsturnării; pl. răsturnări

răsturnare s. f., g.-d. art. răsturnării; pl. răsturnări

răsturna (a ~) (a culca) vb., ind. prez. 1 sg. răstorn, 2 sg. răstorni, 3 răstoarnă; conj. prez. 1 sg. să răstorn, 3 să răstoarne; imper. 2 sg. afirm. răstoarnă

răsturna (a ~) vb., ind. prez. 3 răstoarnă

răsturna vb., ind. prez. 1 sg. răstorn, 3 sg. și pl. răstoarnă

RĂSTURNARE s. 1. întoarcere, întors. (~ mămăligii pe taler.) 2. v. vărsare. 3. v. doborâre. 4. v. cădere. 5. v. inversare.

RĂSTURNARE s. v. anulare, infirmare, înlăturare, metamorfozare, metamorfoză, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, transformare.

răsturnare s. v. ANULARE. INFIRMARE. ÎNLĂTURARE. METAMORFOZARE. METAMORFOZĂ. MODIFICARE. PREFACERE. PRESCHIMBARE. SCHIMBARE. TRANSFORMARE.

RĂSTURNARE s. 1. întoarcere, întors. (~ mămăligii.) 2. vărsare. (~ paharului cu vin.) 3. culcare, dărîmare, doborîre, lungire, prăbușire, prăvălire, trîntire, (înv.) răsturnătură. (~ cuiva la pămînt cu o lovitură.) 4. cădere, dărîmare, năruire, picare, prăbușire, prăvălire. (~ lui la pămînt in urma loviturii primite.) 5. intervertire, inversare, inversiune. (~ a ordinii cuvintelor într-un enunț.)

Răsturnare ≠ instaurare

RĂSTURNA vb. 1. a întoarce, (reg.) a îmburda. (A ~ mămăliga pe fundul de lemn.) 2. v. vărsa. 3. v. doborî. 4. v. cădea. 5. v. inversa.

RĂSTURNA vb. v. anula, infirma, înlătura.

RĂSTURNA vb. 1. a întoarce, (reg.) a îmburda. (A ~ mămăliga.) 2. a vărsa. (A ~ paharul.) 3. a arunca, a azvîrli, a culca, a dărîma, a doborî, a întinde, a lungi, a prăbuși, a prăvăli, a trînti, (pop. și fam.) a așterne, (pop.) a păli, (înv. și reg.) a răntuna, (înv.) a oborî, a poligni, (fig.) a secera. (Cu o lovitură l-a ~ la pămînt.) 4. a cădea, a pica, a se prăbuși, a se prăvăli, (rar) a se poticni. (Calul s-a ~ la pămînt.) 5. a interverti, a inversa. (A ~ ordinea elementelor unei serii.)

răsturna vb. v. ANULA. INFIRMA. ÎNLĂTURA.

A răsturna ≠ a înscăuna

RĂSTURNARE figură acrobatică realizată prin schimbarea rapidă a direcției cu 180° prin trecere pe spate în limită de viteză, aparatul ușor cabrat executând un semitonou, rămânând pe spate 1-2 secunde, după care intră în limită de viteză și cade în picaj. Răsturnarea este oarecum inversă immelmannului.

răsturnare, schimbarea ordinii sunetelor aparținând unui interval sau acord*. R. intervalelor se poate produce atât în cadrul unei octave* cât și în cadrul dublei octave în cazul intervalelor simple. Intervalele compuse pot fi răsturnate numai în cadrul dublei octave. Prin r., intervalele își schimbă calitatea: cele mici devin mari, cele mari devin mici, cele micșorate* devin mărite* iar cele mărite devin micșorate. Doar cele perfecte își păstrează calitatea. Suma cifrelor corespunzătoare mărimii cantitative a intervalului dat și a celui în r. este egală cu 9. V. contrapunct răsturnabil. R. acordurilor se realizează prin trecerea la octava superioară a notei fundamentale*, la baza acordului rămânând terța*. Aceasta se numește r. I. Continuând procesul de r., trecând terța la octava superioară, la baza acordului rămâne cvinta*. Aceasta se numește r. a II-a. Dacă acordul este de 4 sunete se poate trece cvinta la octava superioară, la baza acordului rămânând septima*. Aceasta se numește r. a III-a.

oglindă, răsturnare în ~ v. inversare.

a i se răsturna (cuiva) cloșca expr. a înnebuni, a se sminti.

a răsturna cu roțile-n sus expr. (er. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.