opțiuni
  • info

2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSTOARCE, răstorc, vb. III. Tranz. (Reg.) A da cuiva înapoi și în cantitate mai mare cele primite. – Pref. răs- + [în]toarce.

RĂSTOARCE, răstorc, vb. III. Tranz. (Reg.) A da cuiva înapoi și în cantitate mai mare cele primite. – Răs- + [în]toarce.

RĂSTOARCE, răstorc, vb. III. Tranz. (Astăzi rar; construit cu dativul) A se răzbuna pentru ceva. Ia așa am amețit și eu, stăpîne, cînd mi-ai dat cu frîul în cap să mă prăpădești, și cu asta am vrut să-mi răstorc cele trei lovituri. Vorba ceea: una pentru alta. CREANGĂ, P. 196. – Forme gramaticale: perf. s. răstorsei, part. răstors.

răstoarce v. a întoarce altuia: am vrut să răstorc cele trei lovituri CR. [Slav. RAS și (în)toarce].

*răstórc, -stórs, a -stoárce v. tr. (răs- și storc). Distorc, îmĭ storc (scot) înapoĭ cele perdute saŭ mă răzbun: mĭ-am răstors baniĭ, loviturile.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răstoarce (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstorc, 2 sg. răstorci, 3 sg. răstoarce, imperf. 1 răstorceam, perf. s. 1 sg. răstorsei, 1 pl. răstoarserăm, m.m.c.p. 1 pl. răstorseserăm; conj. prez. 1 sg. să răstorc, 3 să răstoarcă; ger. răstorcând; part. răstors

răstoarce (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstorc, perf. s. 1 sg. răstorsei, 1 pl. răstoarserăm; part. răstors

răstoarce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstorc, perf. s. 1 sg. răstorsei, 1 pl. răstoarserăm; part. răstors

Intrare: răstors
răstors participiu
participiu (PT51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răstors
  • răstorsul
  • răstorsu‑
  • răstoarsă
  • răstoarsa
plural
  • răstorși
  • răstorșii
  • răstoarse
  • răstoarsele
genitiv-dativ singular
  • răstors
  • răstorsului
  • răstoarse
  • răstoarsei
plural
  • răstorși
  • răstorșilor
  • răstoarse
  • răstoarselor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: răstoarce
verb (VT654)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răstoarce
  • răstoarcere
  • răstors
  • răstorsu‑
  • răstorcând
  • răstorcându‑
 singular plural
  • răstoarce
  • răstoarceți
  • răstorceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răstorc
 (să)
  • răstorc
  • răstorceam
  • răstorsei
  • răstorsesem
a II-a (tu)
  • răstorci
 (să)
  • răstorci
  • răstorceai
  • răstorseși
  • răstorseseși
a III-a (el, ea)
  • răstoarce
 (să)
  • răstoarcă
  • răstorcea
  • răstoarse
  • răstorsese
plural I (noi)
  • răstoarcem
 (să)
  • răstoarcem
  • răstorceam
  • răstoarserăm
  • răstorseserăm
  • răstorsesem
a II-a (voi)
  • răstoarceți
 (să)
  • răstoarceți
  • răstorceați
  • răstoarserăți
  • răstorseserăți
  • răstorseseți
a III-a (ei, ele)
  • răstorc
 (să)
  • răstoarcă
  • răstorceau
  • răstoarseră
  • răstorseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răstoarce, răstorcverb

  • 1. regional A da cuiva înapoi și în cantitate mai mare cele primite. DEX '09 DEX '98
    • diferențiere A se răzbuna pentru ceva. DLRLC
      sinonime: răzbuna
      • format_quote Ia așa am amețit și eu, stăpîne, cînd mi-ai dat cu frîul în cap să mă prăpădești, și cu asta am vrut să-mi răstorc cele trei lovituri. Vorba ceea: una pentru alta. CREANGĂ, P. 196. DLRLC
etimologie:
  • Prefix răs- + [în]toarce. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.