2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răspopire sf [At: BARIȚIU, P. A. II, 720 / Pl: ~ri / E: răspopi] (Înv) Suspendare a calității de preot.

RĂSPOPI, răspopesc, vb. IV. Tranz. A lua cuiva calitatea de preot; a caterisi. – Pref. răs- + popi.

răspopi vt [At: BARONZI, L. 118 / Pzi: ~pesc / E: răs- + popi] (Înv) A lua cuiva calitatea de preot.

RĂSPOPI, răspopesc, vb. IV. Tranz. A lua cuiva calitatea de preot; a caterisi. – Răs- + popi.

RĂSPOPI, răspopesc, vb. IV. Tranz. A scoate pe cineva din rîndul preoților, a lua cuiva calitatea de preot. (Refl. pas.) N-a fi acel care a fost popă și s-a răspopit? SADOVEANU, E. 103.

A RĂSPOPI ~esc tranz. A scoate din categoria preoților; a caterisi. /răs- + a popi

răspopì v. a scoate din popie, a lua darul preoției. [Slav. RAS și popă].

răspopésc v. tr. (bg. raspopĕam. V. popesc). Fam. saŭ iron. Despreuțesc, daŭ afară din popie. V. caterisesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răspopi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răspopesc, 3 sg. răspopește, imperf. 1 răspopeam; conj. prez. 1 sg. sărăspopesc, 3 să răspopească

răspopi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răspopesc, imperf. 3 sg. răspopea; conj. prez. 3 să răspopească

răspopi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răspopesc, imperf. 3 sg. răspopea; conj. prez. 3 sg. și pl. răspopească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂSPOPIRE s. (BIS.) caterisire. (~ a unui preot.)

RĂSPOPI vb. (BIS.) a caterisi, (pop.) a despopi, a despreoți. (A ~ un preot.)

Intrare: răspopire
răspopire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răspopire
  • răspopirea
plural
  • răspopiri
  • răspopirile
genitiv-dativ singular
  • răspopiri
  • răspopirii
plural
  • răspopiri
  • răspopirilor
vocativ singular
plural
Intrare: răspopi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răspopi
  • răspopire
  • răspopit
  • răspopitu‑
  • răspopind
  • răspopindu‑
singular plural
  • răspopește
  • răspopiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răspopesc
(să)
  • răspopesc
  • răspopeam
  • răspopii
  • răspopisem
a II-a (tu)
  • răspopești
(să)
  • răspopești
  • răspopeai
  • răspopiși
  • răspopiseși
a III-a (el, ea)
  • răspopește
(să)
  • răspopească
  • răspopea
  • răspopi
  • răspopise
plural I (noi)
  • răspopim
(să)
  • răspopim
  • răspopeam
  • răspopirăm
  • răspopiserăm
  • răspopisem
a II-a (voi)
  • răspopiți
(să)
  • răspopiți
  • răspopeați
  • răspopirăți
  • răspopiserăți
  • răspopiseți
a III-a (ei, ele)
  • răspopesc
(să)
  • răspopească
  • răspopeau
  • răspopi
  • răspopiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răspopire, răspopirisubstantiv feminin

răspopi, răspopescverb

etimologie:
  • Prefix răs- + popi. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.