2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSPOPI, răspopesc, vb. IV. Tranz. A lua cuiva calitatea de preot; a caterisi. – Pref. răs- + popi.

răspopi vt [At: BARONZI, L. 118 / Pzi: ~pesc / E: răs- + popi] (Înv) A lua cuiva calitatea de preot.

RĂSPOPI, răspopesc, vb. IV. Tranz. A lua cuiva calitatea de preot; a caterisi. – Răs- + popi.

RĂSPOPI, răspopesc, vb. IV. Tranz. A scoate pe cineva din rîndul preoților, a lua cuiva calitatea de preot. (Refl. pas.) N-a fi acel care a fost popă și s-a răspopit? SADOVEANU, E. 103.

A RĂSPOPI ~esc tranz. A scoate din categoria preoților; a caterisi. /răs- + a popi

răspopì v. a scoate din popie, a lua darul preoției. [Slav. RAS și popă].

răspo sm [At: URICARIUL, IV, 400/18 / V: (rar) răspop / Pl: ~pi / E: răs- + popă] (Înv) Persoană căreia i s-a luat calitatea de preot.

răspóp m. (bg. rus. raspop). Vechĭ. Popă răspopit.

răspopésc v. tr. (bg. raspopĕam. V. popesc). Fam. saŭ iron. Despreuțesc, daŭ afară din popie. V. caterisesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răspopi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răspopesc, 3 sg. răspopește, imperf. 1 răspopeam; conj. prez. 1 sg. sărăspopesc, 3 să răspopească

răspopi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răspopesc, imperf. 3 sg. răspopea; conj. prez. 3 să răspopească

răspopi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răspopesc, imperf. 3 sg. răspopea; conj. prez. 3 sg. și pl. răspopească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂSPOPI vb. (BIS.) a caterisi, (pop.) a despopi, a despreoți. (A ~ un preot.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

răspopă, răspopi s. m. (Înv.) Persoană căreia i s-a luat calitatea de preot. [Var.: (rar) răspop s. m.] – Din pref. răs- + popă.

Intrare: răspopi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răspopi
  • răspopire
  • răspopit
  • răspopitu‑
  • răspopind
  • răspopindu‑
singular plural
  • răspopește
  • răspopiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răspopesc
(să)
  • răspopesc
  • răspopeam
  • răspopii
  • răspopisem
a II-a (tu)
  • răspopești
(să)
  • răspopești
  • răspopeai
  • răspopiși
  • răspopiseși
a III-a (el, ea)
  • răspopește
(să)
  • răspopească
  • răspopea
  • răspopi
  • răspopise
plural I (noi)
  • răspopim
(să)
  • răspopim
  • răspopeam
  • răspopirăm
  • răspopiserăm
  • răspopisem
a II-a (voi)
  • răspopiți
(să)
  • răspopiți
  • răspopeați
  • răspopirăți
  • răspopiserăți
  • răspopiseți
a III-a (ei, ele)
  • răspopesc
(să)
  • răspopească
  • răspopeau
  • răspopi
  • răspopiseră
Intrare: răspopă
substantiv masculin (M80)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răspo
  • răspopa
plural
  • răspopi
  • răspopii
genitiv-dativ singular
  • răspo
  • răspopii
  • răspopei
plural
  • răspopi
  • răspopilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răspopi, răspopescverb

etimologie:
  • Prefix răs- + popi. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.