2 intrări
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
răsmeriță f. Mold. revoluțiune, în special cea dela 1821: de când cu răsmerița volintirilor AL. [Slav. RAZMIRIȚA, răsboiu].
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
răsmeriță (-țe), s. f. – Rebeliune, răscoală. – Var. răsmiriță, răzmeriță. Sl. razmirica „război” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 197; Berneker, II, 61), din sl. rasmirije „vrajbă” < mirŭ „pace”, cf. mir. – Der. răsmeriți, vb. refl. (înv., a se răscula); răsmericios, adj. (înv., agitat).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Răsmeriță v. Răzmeriță 1.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: răsmeriță
răsmeriță substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: Răsmeriță