răsmeriță f. Mold. revoluțiune, în special cea dela 1821: de când cu răsmerița volintirilor AL. [Slav. RAZMIRIȚA, răsboiu].

răsmeriță (-țe), s. f. – Rebeliune, răscoală. – Var. răsmiriță, răzmeriță. Sl. razmirica „război” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 197; Berneker, II, 61), din sl. rasmirije „vrajbă” < mirŭ „pace”, cf. mir. – Der. răsmeriți, vb. refl. (înv., a se răscula); răsmericios, adj. (înv., agitat).

Răsmeriță v. Răzmeriță 1.

răsmériță, răsmerițe, (resmeriță), s.f. Răscoală: „…la vreme de răzmeriță să-i poarte grija ca de a dumisale cărți…” (Socolan, 2005: 205; doc. din 1756). ■ (onom.) Resmeriță, nume de familie în jud. Maram. – Din sl. razmirica „război” (Miklosich, după DER).