2 intrări
26 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂSFĂȚARE, răsfățări, s. f. Acțiunea de a (se) răsfăța și rezultatul ei. – V. răsfăța.
RĂSFĂȚARE, răsfățări, s. f. Acțiunea de a (se) răsfăța și rezultatul ei. – V. răsfăța.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
răsfățare sf [At: PANN, P. V. II, 5/21 / Pl: ~țări / E: răsfăța] 1 Alintare (2). 2 Răzgâiere (2). 3 Desfătare (4). 4 (Pop) Bucurie. 5 Huzur (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂSFĂȚARE, răsfățări, s. f. Acțiunea de a (se) răsfăța. 1. Alintare, răsfăț; (depreciativ) răzgîiere. Din discursul soțului ei înțelegea că i se cere să-și astîmpere dragostea de mamă, mîngîierile și răsfățările. REBREANU, P. S. 32. ◊ Fig. Această asigurare în sănătatea ei îi da idei pline de tinerețe, de răsfățare. BOLINTINEANU, O. 458. A pătrunde... toate răsfățările de stil ale unui autor. ODOBESCU, S. II 484. 2. Desfătare. Legănat în răsfățările poeziei și ale frumoaselor arte, voi cerceta numai cum alții, mai pricepuți, au cugetat. ODOBESCU, S. III 78.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂSFĂȚA, răsfăț, vb. I. 1. Tranz. A înconjura pe cineva cu dragoste, cu tandrețe exagerată; a alinta; a răzgâia. ♦ Refl. A se purta ca un copil alintat, dezmierdat exagerat; a face fasoane, mofturi; a se răzgâia. 2. Tranz. și refl. A (se) înveseli, a (se) desfăta, a (se) delecta. 3. Refl. A ocupa un spațiu mare, a se întinde. – Pref. răs- + față.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răsfăța [At: CORESI, EV. 71 / V: (rar) res~ / Pzi: răsfăț, (nob) ~țez / E: răs- + față] 1 vt A înconjura pe cineva cu dragoste, cu tandrețe exagerată Si: a alinta (4). 2 vr A se purta ca un copil alintat. 3 vr A face mofturi. 4-5 vtr A (se) răzgâia (1-2). 6-7 vtr A (se) înveseli. 8-9 vtr A (se) desfăta (4). 10 vr A trăi în belșug. 11 vr A ocupa un spațiu mare. 12 vr (Fig) A se lăfăi. 13 vt (Fig; rar) A înzestra.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
resfăța v vz răsfăța
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂSFĂȚA, răsfăț, vb. I. 1. Tranz. A înconjura pe cineva cu dragoste, cu tandrețe exagerată; a alinta; a răzgâia. ♦ Refl. A se purta ca un copil alintat, dezmierdat exagerat; a face fasoane, mofturi; a se răzgâia. 2. Tranz. și refl. A (se) înveseli, a (se) desfăta, a (se) delecta. 3. Refl. A ocupa un spațiu mare, a se întinde. – Răs- + față.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
RĂSFĂȚA, răsfăț, vb. I. 1. Tranz. A dezmierda, a mîngîia, a alinta; (depreciativ) a satisface capriciile cuiva; a răzgîia. O răsfățau și părinții ei și toți cîți o cunoșteau. REBREANU, R. I 56. ◊ (Poetic) Revăd nesfîrșitele holde tinere, pe care adierea dimineții le răsfăța în soarele de aur. GALACTION, O. I 7. ♦ Refl. A se purta ca un răsfățat; a se alinta. Zbîrlit și rotund [porumbelul] se răsfață, Se agită, se umflă din gușă. CAZIMIR, L. U. 17. Cîțiva porumbi sălbatici... se răsfățau pe drum. ODOBESCU, S. I 381. 2. Tranz. A înveseli, a desfăta. Ea nu mai era copila zburdalnică ce răsfață lumea prin neastîmpărul veseliei. SLAVICI, la TDRG. ◊ Refl. Inima se avîntă... gîndul se răsfață în desfătările acelui cuib dorit. ODOBESCU, S. III 35. ◊ (Poetic) Iar devale... livada de pomi roditori se răsfață veșnic la soare. ANGHEL, PR. 58. 3. Refl. A huzuri, a se lăfăi, a se îmbuiba. Duțu se răsfăța. Nu, abia acuma vedea el ce mare lucru e să ai bani. SLAVICI, N. II 310. [Te-am văzut] pe nescari răzoare, Răsfățîndu-te la soare. SEVASTOS, N. 95. Dete acum armatei sale o deplină libertate de a se scălda cu toții în sîngele vrășmașului, de a se răsfăța în pradă. HASDEU, I. V. 103. ♦ A ocupa un loc mare, a se întinde mult. Pe fața-i roșă se răsfăța un nas de o formă ciudată. SADOVEANU, E. 125. Pe roata cîrmei se răsfăța, roșu cu semiluna albă la mijloc, pavilionul Turciei. BART, S. M. 26. ◊ Tranz. Copacul negru... Își răsfăța scheletul deșirat Peste buruienișul dimprejur. DEȘLIU, G. 41.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A RĂSFĂȚA răsfăț tranz. (mai ales copii) A face să se răsfețe; a răzgâia. /răs- + față
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE RĂSFĂȚA mă răsfăț intranz. 1) (mai ales despre copii) A se alinta peste măsură; a se răzgâia. 2) A fi cuprins de plăcere și de admirație; a se delecta; a se desfăta. 3) A se întinde în voie (ocupând un loc mai mare decât trebuie). /răs- + față
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răsfățà v. 1. a atinge ușor cu mâna: a răsfăța calul pe coamă; 2. fig. a trata cu prea multă blândețe: a-și răsfăța copiii; 3. a face pe caprițios: ce mi-te răsfeți? 4. a se desfăta: albinele se răsfață printre flori. [Din RE EX și față; cele două sensuri fundamentale ale vorbei sunt: a mângăia fața și a da cuiva prea multă față (cf. nas, obraz) = it. sfacciato (v. înfruntà)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) răsfăț, a -á v. tr. (răs- și față, ca it. sfacciato, nerușinat, d. faccia, față, și fr. effronté, d. front, frunte. – Se conj. ca în-făț). Alint, răzgîĭ, tratez cu prea multă blîndeță: a răsfăța copiiĭ. V. refl. Mă alint, fac mofturĭ ca să plac: copiiĭ se răsfață. Mă desfăt, trăĭesc bine: a te răsfăța în belșug.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răsfățăcĭúne (vechĭ) și răsfățare f. Acțiunea de a saŭ de a te răsfăța. Traĭ fericit: a trăi în răsfățare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răsfățare s. f., g.-d. art. răsfățării; pl. răsfățări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răsfățare s. f., g.-d. art. răsfățării; pl. răsfățări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răsfățare s. f., g.-d. art. răsfățării; pl. răsfățări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răsfăț s. n., pl. răsfățuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răsfăța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. răsfăț, 2 sg. răsfeți, 3 răsfață; conj. prez. 1 sg. să răsfăț, 3 să răsfețe; imper. 2 sg. afirm. răsfață
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răsfăța (a ~) vb., ind. prez. 3 răsfață
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răsfăța vb., ind. prez. 1 sg. răsfăț, 3 sg. și pl. răsfață
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂSFĂȚARE s. v. alintare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂSFĂȚARE s. alintare, răsfăț, răzgîială, răzgîiere, (rar) răsfățătură, (pop.) alintătură.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂSFĂȚA vb. 1. v. alinta. 2. v. lăfăi. 3. v. delecta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂSFĂȚA vb. 1. a (se) alinta, a (se) cocoli, a (se) rîzgîia, (reg.) a (se) corconi, a (se) mădări, (înv.) a (se) lăinici. (Nu te mai ~ atîta!) 2. a se lăfăi, (înv. și reg.) a se proslăvi. (Se ~ pe cuptor.) 3. a (se) delecta, a (se) desfăta, (rar) a (se) dezmierda, (Mold.) a (se) teferici, (fig.) a (se) îndulci. (I-a ~ cu tot felul de bunătăți.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
răsfăța (răsfățat, răsfățat), vb. – 1. A alinta, a dezmierda. – 2. A linguși, a peria. – 3. (Refl.) A se desfăta, a huzuri, a se bucura de ceva. Origine incertă. Se consideră drept der. de la un lat. *re-ex-faciāre (Pușcariu 1442; REW 3130) sau direct de la față (Tiktin; Candrea), cu sensul inițial de „a mîngîia fața”; dar această der. nu este posibilă, dacă se are în vedere sensul luii ex-, cf. it. sfacciato. Mai probabil ar fi o var. de la desfăta, care are același sens, după paralelismul răsface = desface, răspica = despica etc.; pentru rezultatul t › ț cf. a înfăța. Der. răsfăț, s. n. (desfătare, plăcere, orgie, desfrîu; alintare); răsfățătură (var. înv. răsfățăciune), s. f. (dezmierdare, alint). Din rom. provine săs. resfetsîn.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Love is a boy by poets spoiled (engl. „Amorul e un copil răsfățat de poeți”) – versul 843 din poemul Hudibras la poetului englez Samuel Butler. Metafora a inspirat cunoscuta arie L’amour est un enfant bohème (tradusă la noi: Amorul e-un copil pribeag) din opera Carmen de Bizet. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT34) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
răsfățare, răsfățărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) răsfăța și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- Din discursul soțului ei înțelegea că i se cere să-și astîmpere dragostea de mamă, mîngîierile și răsfățările. REBREANU, P. S. 32. DLRLC
- Această asigurare în sănătatea ei îi da idei pline de tinerețe, de răsfățare. BOLINTINEANU, O. 458. DLRLC
- A pătrunde... toate răsfățările de stil ale unui autor. ODOBESCU, S. II 484. DLRLC
-
- 1.2. Desfătare. DLRLCsinonime: desfătare
- Legănat în răsfățările poeziei și ale frumoaselor arte, voi cerceta numai cum alții, mai pricepuți, au cugetat. ODOBESCU, S. III 78. DLRLC
-
-
etimologie:
- răsfăța DEX '98 DEX '09
răsfăța, răsfățverb
- 1. A înconjura pe cineva cu dragoste, cu tandrețe exagerată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- O răsfățau și părinții ei și toți cîți o cunoșteau. REBREANU, R. I 56. DLRLC
- Revăd nesfîrșitele holde tinere, pe care adierea dimineții le răsfăța în soarele de aur. GALACTION, O. I 7. DLRLC
- 1.1. A se purta ca un copil alintat, dezmierdat exagerat; a face fasoane, mofturi; a se răzgâia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Zbîrlit și rotund [porumbelul] se răsfață, Se agită, se umflă din gușă. CAZIMIR, L. U. 17. DLRLC
- Cîțiva porumbi sălbatici... se răsfățau pe drum. ODOBESCU, S. I 381. DLRLC
-
-
- 2. A (se) înveseli, a (se) desfăta, a (se) delecta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ea nu mai era copila zburdalnică ce răsfață lumea prin neastîmpărul veseliei. SLAVICI, la TDRG. DLRLC
- Inima se avîntă... gîndul se răsfață în desfătările acelui cuib dorit. ODOBESCU, S. III 35. DLRLC
- Iar devale... livada de pomi roditori se răsfață veșnic la soare. ANGHEL, PR. 58. DLRLC
-
- 3. A ocupa un spațiu mare, a se întinde. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pe fața-i roșă se răsfăța un nas de o formă ciudată. SADOVEANU, E. 125. DLRLC
- Pe roata cîrmei se răsfăța, roșu cu semiluna albă la mijloc, pavilionul Turciei. BART, S. M. 26. DLRLC
- Copacul negru... Își răsfăța scheletul deșirat Peste buruienișul dimprejur. DEȘLIU, G. 41. DLRLC
-
-
- Duțu se răsfăța. Nu, abia acuma vedea el ce mare lucru e să ai bani. SLAVICI, N. II 310. DLRLC
- [Te-am văzut] pe nescari răzoare, Răsfățîndu-te la soare. SEVASTOS, N. 95. DLRLC
- Dete acum armatei sale o deplină libertate de a se scălda cu toții în sîngele vrășmașului, de a se răsfăța în pradă. HASDEU, I. V. 103. DLRLC
-
etimologie:
- Prefix răs- + față. DEX '09