răsfăț sn [At: BOLINTINEANU, ap. TDRG / S și: res~ / Pl: ~uri / E: pvb răsfață] 1 Alintare (2). 2 Răzgâiere (2). 3 (Rar) Zburdălnicie. 4 Desfătare (4). 5 Huzur (2). 6 Lux. 7 (Îlav) În ~ Din belșug.

RĂSFĂȚ, răsfățuri, s. n. 1. Faptul de a (se) răsfăța; mîngîiere, alintare; (depreciativ) răzgîiere. Răsfățurile sale sînt dulci și grațioase. BOLINTINEANU, la TDRG. ♦ (Rar) Zburdare, zburdăciune. [Miercanele] să aruncau pe răsfăț; rupeau pămîntul în fugă. DELAVRANCEA, S. 17. 2. Desfătare, plăcere. Artistul crease pentru răsfățul ochilor, sădind boschete și tufare, plopi gingași cu foile albe. ANGHEL, PR. 58. Mi-aduc aminte de zilele copilăriei. Zile de răsfăț ale copilăriei mele. VLAHUȚĂ, O. A. II 248. 3. Huzur, îmbuibare, belșug. Se tem că te duce-n pierire Belșugul prin trai cu răsfăț. COȘBUC, P. I 324. ◊ Loc. adv. În răsfăț = în lux, în belșug. Te-ai pomenit în huzur și-n răsfăț de cum ai deschis ochii. VLAHUȚĂ, O. A. II 280.

1) răsfăț n., urĭ (d. răsfăț 2). Răsfățare, alintăturĭ p. a plăcea: păru lăsat în răsfăț pe spatele iliculuĭ (CL. 1911, 365). Traĭ fericit: a trăi în răsfăț.

2) răsfăț, a -á v. tr. (răs- și față, ca it. sfacciato, nerușinat, d. faccia, față, și fr. effronté, d. front, frunte. – Se conj. ca în-făț). Alint, răzgîĭ, tratez cu prea multă blîndeță: a răsfăța copiiĭ. V. refl. Mă alint, fac mofturĭ ca să plac: copiiĭ se răsfață. Mă desfăt, trăĭesc bine: a te răsfăța în belșug.

RĂSFĂȚA, răsfăț, vb. I. 1. Tranz. A înconjura pe cineva cu dragoste, cu tandrețe exagerată; a alinta; a răzgâia. ♦ Refl. A se purta ca un copil alintat, dezmierdat exagerat; a face fasoane, mofturi; a se răzgâia. 2. Tranz. și refl. A (se) înveseli, a (se) desfăta, a (se) delecta. 3. Refl. A ocupa un spațiu mare, a se întinde. – Pref. răs- + față.

răsfăța [At: CORESI, EV. 71 / V: (rar) res~ / Pzi: răsfăț, (nob) ~țez / E: răs- + față] 1 vt A înconjura pe cineva cu dragoste, cu tandrețe exagerată Si: a alinta (4). 2 vr A se purta ca un copil alintat. 3 vr A face mofturi. 4-5 vtr A (se) răzgâia (1-2). 6-7 vtr A (se) înveseli. 8-9 vtr A (se) desfăta (4). 10 vr A trăi în belșug. 11 vr A ocupa un spațiu mare. 12 vr (Fig) A se lăfăi. 13 vt (Fig; rar) A înzestra.

resfăța v vz răsfăța

RĂSFĂȚA, răsfăț, vb. I. 1. Tranz. A înconjura pe cineva cu dragoste, cu tandrețe exagerată; a alinta; a răzgâia. ♦ Refl. A se purta ca un copil alintat, dezmierdat exagerat; a face fasoane, mofturi; a se răzgâia. 2. Tranz. și refl. A (se) înveseli, a (se) desfăta, a (se) delecta. 3. Refl. A ocupa un spațiu mare, a se întinde. – Răs- + față.

RĂSFĂȚA, răsfăț, vb. I. 1. Tranz. A dezmierda, a mîngîia, a alinta; (depreciativ) a satisface capriciile cuiva; a răzgîia. O răsfățau și părinții ei și toți cîți o cunoșteau. REBREANU, R. I 56. ◊ (Poetic) Revăd nesfîrșitele holde tinere, pe care adierea dimineții le răsfăța în soarele de aur. GALACTION, O. I 7. ♦ Refl. A se purta ca un răsfățat; a se alinta. Zbîrlit și rotund [porumbelul] se răsfață, Se agită, se umflă din gușă. CAZIMIR, L. U. 17. Cîțiva porumbi sălbatici... se răsfățau pe drum. ODOBESCU, S. I 381. 2. Tranz. A înveseli, a desfăta. Ea nu mai era copila zburdalnică ce răsfață lumea prin neastîmpărul veseliei. SLAVICI, la TDRG. ◊ Refl. Inima se avîntă... gîndul se răsfață în desfătările acelui cuib dorit. ODOBESCU, S. III 35. ◊ (Poetic) Iar devale... livada de pomi roditori se răsfață veșnic la soare. ANGHEL, PR. 58. 3. Refl. A huzuri, a se lăfăi, a se îmbuiba. Duțu se răsfăța. Nu, abia acuma vedea el ce mare lucru e să ai bani. SLAVICI, N. II 310. [Te-am văzut] pe nescari răzoare, Răsfățîndu-te la soare. SEVASTOS, N. 95. Dete acum armatei sale o deplină libertate de a se scălda cu toții în sîngele vrășmașului, de a se răsfăța în pradă. HASDEU, I. V. 103. ♦ A ocupa un loc mare, a se întinde mult. Pe fața-i roșă se răsfăța un nas de o formă ciudată. SADOVEANU, E. 125. Pe roata cîrmei se răsfăța, roșu cu semiluna albă la mijloc, pavilionul Turciei. BART, S. M. 26. ◊ Tranz. Copacul negru... Își răsfăța scheletul deșirat Peste buruienișul dimprejur. DEȘLIU, G. 41.

A SE RĂSFĂȚA mă răsfăț intranz. 1) (mai ales despre copii) A se alinta peste măsură; a se răzgâia. 2) A fi cuprins de plăcere și de admirație; a se delecta; a se desfăta. 3) A se întinde în voie (ocupând un loc mai mare decât trebuie). /răs- + față

A RĂSFĂȚA răsfăț tranz. (mai ales copii) A face să se răsfețe; a răzgâia. /răs- + față

răsfățà v. 1. a atinge ușor cu mâna: a răsfăța calul pe coamă; 2. fig. a trata cu prea multă blândețe: a-și răsfăța copiii; 3. a face pe caprițios: ce mi-te răsfeți? 4. a se desfăta: albinele se răsfață printre flori. [Din RE EX și față; cele două sensuri fundamentale ale vorbei sunt: a mângăia fața și a da cuiva prea multă față (cf. nas, obraz) = it. sfacciato (v. înfruntà)].

răsfăț s. n., pl. răsfățuri

răsfăț s. n., pl. răsfățuri

răsfăț s. n., pl. răsfățuri

răsfăț.

răsfăța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. răsfăț, 2 sg. răsfeți, 3 răsfață; conj. prez. 1 sg. să răsfăț, 3 să răsfețe; imper. 2 sg. afirm. răsfață

răsfăța (a ~) vb., ind. prez. 3 răsfață

răsfăța vb., ind. prez. 1 sg. răsfăț, 3 sg. și pl. răsfață

RĂSFĂȚ s. v. alintare.

RĂSFĂȚ s. v. abundență, belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos.

răsfăț s. v. ABUNDENȚĂ. BELȘUG. BOGĂȚIE. ÎMBELȘUGARE. ÎNDESTULARE. PRISOS.

RĂSFĂȚ s. alintare, răsfățare, răzgîială, răzgîiere, (rar) răsfățătură, (pop.) alintătură. (Ce-s ~urile astea?)

RĂSFĂȚA vb. 1. v. alinta. 2. v. lăfăi. 3. v. delecta.

RĂSFĂȚA vb. 1. a (se) alinta, a (se) cocoli, a (se) rîzgîia, (reg.) a (se) corconi, a (se) mădări, (înv.) a (se) lăinici. (Nu te mai ~ atîta!) 2. a se lăfăi, (înv. și reg.) a se proslăvi. (Se ~ pe cuptor.) 3. a (se) delecta, a (se) desfăta, (rar) a (se) dezmierda, (Mold.) a (se) teferici, (fig.) a (se) îndulci. (I-a ~ cu tot felul de bunătăți.)

răsfăța (răsfățat, răsfățat), vb. – 1. A alinta, a dezmierda. – 2. A linguși, a peria. – 3. (Refl.) A se desfăta, a huzuri, a se bucura de ceva. Origine incertă. Se consideră drept der. de la un lat. *re-ex-faciāre (Pușcariu 1442; REW 3130) sau direct de la față (Tiktin; Candrea), cu sensul inițial de „a mîngîia fața”; dar această der. nu este posibilă, dacă se are în vedere sensul luii ex-, cf. it. sfacciato. Mai probabil ar fi o var. de la desfăta, care are același sens, după paralelismul răsface = desface, răspica = despica etc.; pentru rezultatul t › ț cf. a înfăța. Der. răsfăț, s. n. (desfătare, plăcere, orgie, desfrîu; alintare); răsfățătură (var. înv. răsfățăciune), s. f. (dezmierdare, alint). Din rom. provine săs. resfetsîn.

Love is a boy by poets spoiled (engl. „Amorul e un copil răsfățat de poeți”) – versul 843 din poemul Hudibras la poetului englez Samuel Butler. Metafora a inspirat cunoscuta arie L’amour est un enfant bohème (tradusă la noi: Amorul e-un copil pribeag) din opera Carmen de Bizet. LIT.