2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSFRÂNGERE, răsfrângeri, s. f. Acțiunea de a (se) răsfrânge și rezultatul ei. – V. răsfrânge.

RĂSFRÂNGERE, răsfrângeri, s. f. Acțiunea de a (se) răsfrânge și rezultatul ei. – V. răsfrânge.

răsfrângere sf [At: DDRF / V: res~ / Pl: ~ri / E: răsfrânge] 1 Îndoire în afară. 2 Desfacere (51). 3 Radiație luminoasă. 4 Strălucire. 5 Reflectare (1). 6 (Fig) Influențare. 7 (Fig; nob) Meditație.

RĂSFRÂNGE, răsfrâng, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) proiecta lumina asupra unui obiect, făcând-o să se reflecte; (despre obiecte) a(-și) reflecta lumina proiectată asupra lor. ♦ A (se) refracta. ♦ Refl. (Despre sunete) A se întoarce sub formă de ecou; a se repeta. 2. Refl. A se face simțit, influențând, înrâurind, determinând...; a avea repercusiuni asupra cuiva sau a ceva. 3. Refl. și tranz. A (se) oglindi, a (se) reflecta, II. Tranz. și refl. (Despre țesături, părți de îmbrăcăminte etc.) A (se) întoarce în afară, a (se) desface, a (se) îndoi, a (se) plia. [Perf. s. răsfrânsei, part. răsfrânt] – Pref. răs- + frânge.

răsfrânge [At: AR (1829), 292/28 / V: res- / Pzi: răsfrâng / Ps: răsfrânsei / Par: răsfrânt / E: răs- + frânge] 1-2 vtr A (se) întoarce în afară. 3-4 vtr A (se) îndoi. 5-6 vtr A(-și) proiecta lumina asupra unui obiect, făcând-o să se reflecte. 7-8 vtr (D. obiecte) A(-și) reflecta lumina primită. 9 vr (D. umbră) A se proiecta pe o suprafață. 10 vr (D. sunete) A se întoarce sub formă de ecou. 11 vt A desface (60). 12 vt (Înv) A respinge un atac armat, obligând inamicul să se retragă. 13 vt (Îvr) A nu accepta. 14 vr (Fig; udp „asupra”, „în”) A se face simțit prin influența sa. 15 vr (Fig) A avea repercusiuni asupra a ceva sau a cuiva. 16-17 vtr A (se) reflecta pe o suprafață lucioasă Si: a (se) oglindi.

resfrângere sf vz răsfrângere

RĂSFRÂNGE, răsfrâng, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) proiecta lumina asupra unui obiect, făcând-o să se reflecte; (despre obiecte) a(-și) reflecta lumina proiectată asupra lor. ♦ A (se) refracta. ♦ Refl. (Despre sunete) A se întoarce sub formă de ecou; a se repeta. 2. Refl. A se face simțit, influențând, înrâurind, determinând...; a avea repercusiuni asupra cuiva sau a ceva. 3. Refl. și tranz. A (se) oglindi, a (se) reflecta. II. Tranz. și refl. (despre țesături, părți de îmbrăcăminte etc.) A (se) întoarce în afară, a (se) desface, a (se) îndoi, a (se) plia. [Perf. s. răsfrânsei, part. răsfrânt] – Răs- + frânge.

RĂSFRÎNGE, răsfrîng, vb. III. I. 1. Tranz. A proiecta lumină asupra unui obiect (făcînd-o să se reflecte); (despre obiecte) a reflecta lumina proiectată asupra lor. Făclioara feștilei de seu răsfrîngea luminiți în ochii lor. SADOVEANU, O. VII 151. Luna razele-și răsfrînge Prin frunzișul unui fag. DEMETRESCU, O. 56. Soarele în unde, în raze aurite, Lumina își răsfrînse pe steagul tricolor. ALEXANDRESCU, M. 29. ◊ Fig. Privesc de-aicea astrul, Ca să-mi răsfrîngă totuși Raza privirii tale. CAMIL PETRESCU, V. 27. Și deodată ea tresare, Fața ei răsfrînge foc. CERNA, P. 131. Era în acea vreme cînd soarele apune, Și zîmbete de-adio răsfrînge peste cer. MACEDONSKI, O. I 255. ◊ Refl. Prin geamul parbrizului razele soarelui se răsfrîngeau pe fețele [lor]. MIHALE, O. 501. Umbra ei se răsfrîngea în perete. EMINESCU, N. 64. Ici-colo se văd cete în luptă încleștate... Luciri de arme crunte, pătate roș cu sînge, Pe care-o rază vie din soare se răsfrînge. ALECSANDRI, P. III 289. ♦ (Cu privire la sunete) A întoarce sub formă de ecou; a repeta. Sunete prelungi, jăluitoare, se loveau de pereții stîncilor, care le răsfrîngeau spre larg. BART, S. M. 57. (Refl.) Chiotele lor răzbăteau pînă-n adîncul bătrînelor păduri... răsfrîngîndu-se de două-trei ori. SANDU-ALDEA, U. P. 41. 2. Refl. Fig. A se face simțit sub formă de influență sau înrîurire; a se repercuta în ceva sau asupra a ceva. Dar epoca de degradare în care el [Juvenal] a trăit s-a răsfrînt asupra acestui frumos geniu. ODOBESCU, S. I 49. 3. Refl. A se oglindi, a se reflecta. În luciul lacului, simțitor crescut, se răsfrîngea un cer fără pată. SADOVEANU, P. M. 294. Cerul cu lumea lui de stele se răsfrîngea în apă ca într-o oglindă neagră. BART, E. 251. Printre valuri, care plîng, Și sub bolți întunecate, Șiruri de-astre încețate, Felinare se răsfrîng. MACEDONSKI, O. I 200. În lacul cel verde și lin Răsfrînge-se cerul senin. EMINESCU, O. I 492. ◊ Tranz. Murii netezi, roșii, de marmură curată, Lumina lunii blînde în sală o răsfrîng. EMINESCU, O. IV 159. (Fig.) Mai e o poezie a locurilor vechi, Unde răsfrîngem vremea ca stelele în unde. DEȘLIU, G. 5. Și-n apa lor răsfrînt-am minunea tinereții. MACEDONSKI, O. I 3. Artele și poezia au știut să-și însușească și au izbutit să răsfrîngă, în producțiuni de merit, toate aceste felurite fapte și simțiri. ODOBESCU, S. III 51. II. Tranz. A depărta între ele elementele unui obiect (îndoindu-le în sus sau în jos); a desface, a îndoi, a întoarce în afară. Își răsfrînse brațele în lături și rămase strîmb și mut ca și crucea. SADOVEANU, O. VIII 246. Dalba-i soțioară, de-l vedea, Mînicele-și răsfrîngea: Punea sita și cernea, În copaie frămînta, Frumos colac că făcea. TEODORESCU, P. P. 141. ◊ Refl. Cît poți vedea cu ochii, totul e o întinsoare neagră-vînătă de valuri care se pierd, se răsfrîng, se aruncă cu furie asupra vaporului, voind să-l înghită. DUNĂREANU, CH. 55. [Buza] de deasupra se răsfrîngea în sus peste scăfîrlia capului. CREANGĂ, P. 239. – Forme gramaticale: perf. s. răsfrînsei, part. răsfrînt.

RĂSFRÎNGERE, răsfrîngeri, s. f. Acțiunea de a (se) răsfrînge și rezultatul ei. 1. Lumină, radiație luminoasă, lucire, strălucire. Într-un pisc depărtat al înălțimii, apăruse răsfrîngerea zorilor pe luciu de stîncă. SADOVEANU, F. J. 372. Răsfrîngeri roșii de amurg Se sfarmă-n licăriri mărunte. TOPÎRCEANU, B. 28. Soarele nu era departe d-a apune. El se culca în nori. Răsfrîngerile lui făceau valuri de aur și rubin. BOLINTINEANU, O. 429. 2. Oglindire, reflectare. Răsfrîngerea soarelui pe suprafața bolții mă orbise de tot. ALECSANDRI, O. P. 267. ◊ Fig. În sufletul său... mai stăruia lumina altei vieți și răsfrîngerea unei culturi de odinioară. SADOVEANU, E. 13. Națiunea romînă vroiește ca poezia romînă să îmbrățișeze toate simțimîntele sale, aspirațiunile ei naționale, politice, sociale... să fie răsfrîngerea a tot ce simte ea. BOLLIAC, O. 62. 3. Fig. (Neobișnuit) Reflexie, gîndire, meditație. Cărți lîngă cărți... în fel de fel de legături și scoarțe, rămășițe ale atîtor răsfrîngeri și ale atîtor biblioteci... dorm toate la un loc. ANGHEL, PR. 19.

A RĂSFRÂNGE răsfrâng tranz. 1) A face să se răsfrângă. 2) (despre părți de îmbrăcăminte) A îndoi în afară. /răs- + a frânge

A SE RĂSFRÂNGE se răsfrâng intranz. 1) A-și manifesta efectele; a avea urmări; a se resimți. 2) rar A-și proiecta imaginea pe o suprafață făcând-o să se reflecte. 3) (despre stări, acțiuni etc.) A-și găsi expresia; a se oglindi; a se reflecta. /răs- + a se frânge

resfrânge v. a (se) reflecta: se resfrânge ca ’n oglindă a copilei umbră EM. [Neologism după fr. réfracter].

resfrângere f. acțiunea de a se resfrânge și rezultatul ei: reflex(iune).

răsfrîng, -frînt și (rar) -frîns, -frînge v. tr. (răs- și frîng). Întors pe dos la margine: haĭnă cu guler răsfrînt. Oglindesc, reflectez: plopiĭ se răsfrîngeaŭ pe luciu laculuĭ. Refractez. Fig. Arunc asupra: toată gloria se răsfrînge asupra luĭ.

răsfrîngere f. Acțiunea de a saŭ de a se răsfrînge. V. refracțiune și reflexiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răsfrângere s. f., g.-d. art. răsfrângerii; pl. răsfrângeri

răsfrângere s. f., g.-d. art. răsfrângerii; pl. răsfrângeri

răsfrângere s. f., g.-d. art. răsfrângerii; pl. răsfrângeri

răsfrânge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsfrâng, 3 sg. răsfrânge, imperf. 1 răsfrângeam, perf. s. 1 sg. răsfrânsei, 1 pl. răsfrânserăm, m.m.c.p. 1 pl. răsfrânseserăm; conj. prez. 1 sg. să răsfrâng, 3 sg. să răsfrângă; ger. răsfrângând; part. răsfrânt

răsfrânge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsfrâng, imperf. 3 sg. răsfrângea, perf. s. 1 sg. răsfrânsei, 1 pl. răsfrânserăm; part. răsfrânt

răsfrânge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsfrâng, perf. s. 1 sg. răsfrânsei, 1 pl. răsfrânserăm; part. răsfrânt

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂSFRÂNGERE s. 1. v. reflexie. 2. v. oglindire. 3. refracție.

RĂSFRÂNGE vb. 1. v. reflecta. 2. v. repeta. 3. v. oglindi. 4. v. sufleca. 5. (reg.) a (se) răzbuza. (Haina s-a ~.)

RĂSFRÎNGE vb. 1. (FIZ.) a se întoarce, a se reflecta, a se repercuta, a reveni, (înv.) a se refrînge. (Unda sonoră se ~ la întîlnirea unui obstacol.) 2. a se repeta. (Sunetele se ~.) 3. a se oglindi, a se proiecta, a se reflecta, (astăzi rar) a se prevedea, a se străvedea, (înv.) a se mira, (fig.) a se scălda. (Imaginea i se ~ pe luciul apei.) 4. a îndoi, a ridica, a sufleca, a sumete, a trage, (reg.) a sumeca, a supune, (prin Munt. și Dobr.) a sumeteca. (A-și ~ mînecile cămășii.) 5. (reg.) a (se) răzbuza. (Haina s-a ~.)

RĂSFRÎNGERE s. 1. (FIZ.) întoarcere, reflectare, reflexie, repercutare. (~ unei unde.) 2. oglindire, proiectare, reflectare, reflex, (înv.) reflect. (~ în apă a stelelor.) 3. (FIZ.) refracție. (~ a luminii.)

Intrare: răsfrângere
răsfrângere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsfrângere
  • răsfrângerea
plural
  • răsfrângeri
  • răsfrângerile
genitiv-dativ singular
  • răsfrângeri
  • răsfrângerii
plural
  • răsfrângeri
  • răsfrângerilor
vocativ singular
plural
resfrângere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: răsfrânge
verb (VT655)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răsfrânge
  • răsfrângere
  • răsfrânt
  • răsfrântu‑
  • răsfrângând
  • răsfrângându‑
singular plural
  • răsfrânge
  • răsfrângeți
  • răsfrângeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răsfrâng
(să)
  • răsfrâng
  • răsfrângeam
  • răsfrânsei
  • răsfrânsesem
a II-a (tu)
  • răsfrângi
(să)
  • răsfrângi
  • răsfrângeai
  • răsfrânseși
  • răsfrânseseși
a III-a (el, ea)
  • răsfrânge
(să)
  • răsfrângă
  • răsfrângea
  • răsfrânse
  • răsfrânsese
plural I (noi)
  • răsfrângem
(să)
  • răsfrângem
  • răsfrângeam
  • răsfrânserăm
  • răsfrânseserăm
  • răsfrânsesem
a II-a (voi)
  • răsfrângeți
(să)
  • răsfrângeți
  • răsfrângeați
  • răsfrânserăți
  • răsfrânseserăți
  • răsfrânseseți
a III-a (ei, ele)
  • răsfrâng
(să)
  • răsfrângă
  • răsfrângeau
  • răsfrânseră
  • răsfrânseseră
resfrânge
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răsfrângere, răsfrângerisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) răsfrânge și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Radiație luminoasă. DLRLC
      • format_quote Într-un pisc depărtat al înălțimii, apăruse răsfrîngerea zorilor pe luciu de stîncă. SADOVEANU, F. J. 372. DLRLC
      • format_quote Răsfrîngeri roșii de amurg Se sfarmă-n licăriri mărunte. TOPÎRCEANU, B. 28. DLRLC
      • format_quote Soarele nu era departe d-a apune. El se culca în nori. Răsfrîngerile lui făceau valuri de aur și rubin. BOLINTINEANU, O. 429. DLRLC
    • 1.2. Oglindire, reflectare. DLRLC
      • format_quote Răsfrîngerea soarelui pe suprafața bolții mă orbise de tot. ALECSANDRI, O. P. 267. DLRLC
      • format_quote figurat În sufletul său... mai stăruia lumina altei vieți și răsfrîngerea unei culturi de odinioară. SADOVEANU, E. 13. DLRLC
      • format_quote figurat Națiunea romînă vroiește ca poezia romînă să îmbrățișeze toate simțimîntele sale, aspirațiunile ei naționale, politice, sociale... să fie răsfrîngerea a tot ce simte ea. BOLLIAC, O. 62. DLRLC
    • 1.3. figurat neobișnuit Gândire, meditație, reflexie. DLRLC
      • format_quote Cărți lîngă cărți... în fel de fel de legături și scoarțe, rămășițe ale atîtor răsfrîngeri și ale atîtor biblioteci... dorm toate la un loc. ANGHEL, PR. 19. DLRLC
etimologie:
  • vezi răsfrânge DEX '98 DEX '09

răsfrânge, răsfrângverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A(-și) proiecta lumina asupra unui obiect, făcând-o să se reflecte; (despre obiecte) a(-și) reflecta lumina proiectată asupra lor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Făclioara feștilei de seu răsfrîngea luminiți în ochii lor. SADOVEANU, O. VII 151. DLRLC
    • format_quote Luna razele-și răsfrînge Prin frunzișul unui fag. DEMETRESCU, O. 56. DLRLC
    • format_quote Soarele în unde, în raze aurite, Lumina își răsfrînse pe steagul tricolor. ALEXANDRESCU, M. 29. DLRLC
    • format_quote figurat Privesc de-aicea astrul, Ca să-mi răsfrîngă totuși Raza privirii tale. CAMIL PETRESCU, V. 27. DLRLC
    • format_quote figurat Și deodată ea tresare, Fața ei răsfrînge foc. CERNA, P. 131. DLRLC
    • format_quote figurat Era în acea vreme cînd soarele apune, Și zîmbete de-adio răsfrînge peste cer. MACEDONSKI, O. I 255. DLRLC
    • format_quote Prin geamul parbrizului razele soarelui se răsfrîngeau pe fețele [lor]. MIHALE, O. 501. DLRLC
    • format_quote Umbra ei se răsfrîngea în perete. EMINESCU, N. 64. DLRLC
    • format_quote Ici-colo se văd cete în luptă încleștate... Luciri de arme crunte, pătate roș cu sînge, Pe care-o rază vie din soare se răsfrînge. ALECSANDRI, P. III 289. DLRLC
    • 1.1. A (se) refracta. DEX '09 DEX '98
      sinonime: refracta
    • 1.2. reflexiv (Despre sunete) A se întoarce sub formă de ecou; a se repeta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: repeta
      • format_quote tranzitiv Sunete prelungi, jăluitoare, se loveau de pereții stîncilor, care le răsfrîngeau spre larg. BART, S. M. 57. DLRLC
      • format_quote Chiotele lor răzbăteau pînă-n adîncul bătrînelor păduri... răsfrîngîndu-se de două-trei ori. SANDU-ALDEA, U. P. 41. DLRLC
  • 2. reflexiv A se face simțit, influențând, înrâurind, determinând...; a avea repercusiuni asupra cuiva sau a ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dar epoca de degradare în care el [Juvenal] a trăit s-a răsfrînt asupra acestui frumos geniu. ODOBESCU, S. I 49. DLRLC
  • 3. reflexiv tranzitiv A (se) oglindi, a (se) reflecta, DEX '09 DLRLC
    • format_quote În luciul lacului, simțitor crescut, se răsfrîngea un cer fără pată. SADOVEANU, P. M. 294. DLRLC
    • format_quote Cerul cu lumea lui de stele se răsfrîngea în apă ca într-o oglindă neagră. BART, E. 251. DLRLC
    • format_quote Printre valuri, care plîng, Și sub bolți întunecate, Șiruri de-astre încețate, Felinare se răsfrîng. MACEDONSKI, O. I 200. DLRLC
    • format_quote În lacul cel verde și lin Răsfrînge-se cerul senin. EMINESCU, O. I 492. DLRLC
    • format_quote Murii netezi, roșii, de marmură curată, Lumina lunii blînde în sală o răsfrîng. EMINESCU, O. IV 159. DLRLC
    • format_quote figurat Mai e o poezie a locurilor vechi, Unde răsfrîngem vremea ca stelele în unde. DEȘLIU, G. 5. DLRLC
    • format_quote figurat Și-n apa lor răsfrînt-am minunea tinereții. MACEDONSKI, O. I 3. DLRLC
    • format_quote Artele și poezia au știut să-și însușească și au izbutit să răsfrîngă, în producțiuni de merit, toate aceste felurite fapte și simțiri. ODOBESCU, S. III 51. DLRLC
  • 4. tranzitiv reflexiv (Despre țesături, părți de îmbrăcăminte etc.) A (se) întoarce în afară, a (se) desface, a (se) îndoi, a (se) plia. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Dalba-i soțioară, de-l vedea, Mînicele-și răsfrîngea: Punea sita și cernea, În copaie frămînta, Frumos colac că făcea. TEODORESCU, P. P. 141. DLRLC
    • 4.1. A depărta între ele elementele unui obiect (îndoindu-le în sus sau în jos). DLRLC
      • format_quote Își răsfrînse brațele în lături și rămase strîmb și mut ca și crucea. SADOVEANU, O. VIII 246. DLRLC
      • format_quote Cît poți vedea cu ochii, totul e o întinsoare neagră-vînătă de valuri care se pierd, se răsfrîng, se aruncă cu furie asupra vaporului, voind să-l înghită. DUNĂREANU, CH. 55. DLRLC
      • format_quote [Buza] de deasupra se răsfrîngea în sus peste scăfîrlia capului. CREANGĂ, P. 239. DLRLC
etimologie:
  • Prefix răs- + frânge. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.