2 intrări
27 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (8)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂSFRÂNGERE, răsfrângeri, s. f. Acțiunea de a (se) răsfrânge și rezultatul ei. – V. răsfrânge.
RĂSFRÂNGERE, răsfrângeri, s. f. Acțiunea de a (se) răsfrânge și rezultatul ei. – V. răsfrânge.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
răsfrângere sf [At: DDRF / V: res~ / Pl: ~ri / E: răsfrânge] 1 Îndoire în afară. 2 Desfacere (51). 3 Radiație luminoasă. 4 Strălucire. 5 Reflectare (1). 6 (Fig) Influențare. 7 (Fig; nob) Meditație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂSFRÂNGE, răsfrâng, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) proiecta lumina asupra unui obiect, făcând-o să se reflecte; (despre obiecte) a(-și) reflecta lumina proiectată asupra lor. ♦ A (se) refracta. ♦ Refl. (Despre sunete) A se întoarce sub formă de ecou; a se repeta. 2. Refl. A se face simțit, influențând, înrâurind, determinând...; a avea repercusiuni asupra cuiva sau a ceva. 3. Refl. și tranz. A (se) oglindi, a (se) reflecta, II. Tranz. și refl. (Despre țesături, părți de îmbrăcăminte etc.) A (se) întoarce în afară, a (se) desface, a (se) îndoi, a (se) plia. [Perf. s. răsfrânsei, part. răsfrânt] – Pref. răs- + frânge.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răsfrânge [At: AR (1829), 292/28 / V: res- / Pzi: răsfrâng / Ps: răsfrânsei / Par: răsfrânt / E: răs- + frânge] 1-2 vtr A (se) întoarce în afară. 3-4 vtr A (se) îndoi. 5-6 vtr A(-și) proiecta lumina asupra unui obiect, făcând-o să se reflecte. 7-8 vtr (D. obiecte) A(-și) reflecta lumina primită. 9 vr (D. umbră) A se proiecta pe o suprafață. 10 vr (D. sunete) A se întoarce sub formă de ecou. 11 vt A desface (60). 12 vt (Înv) A respinge un atac armat, obligând inamicul să se retragă. 13 vt (Îvr) A nu accepta. 14 vr (Fig; udp „asupra”, „în”) A se face simțit prin influența sa. 15 vr (Fig) A avea repercusiuni asupra a ceva sau a cuiva. 16-17 vtr A (se) reflecta pe o suprafață lucioasă Si: a (se) oglindi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
resfrânge v vz răsfrânge
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
resfrângere sf vz răsfrângere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂSFRÂNGE, răsfrâng, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) proiecta lumina asupra unui obiect, făcând-o să se reflecte; (despre obiecte) a(-și) reflecta lumina proiectată asupra lor. ♦ A (se) refracta. ♦ Refl. (Despre sunete) A se întoarce sub formă de ecou; a se repeta. 2. Refl. A se face simțit, influențând, înrâurind, determinând...; a avea repercusiuni asupra cuiva sau a ceva. 3. Refl. și tranz. A (se) oglindi, a (se) reflecta. II. Tranz. și refl. (despre țesături, părți de îmbrăcăminte etc.) A (se) întoarce în afară, a (se) desface, a (se) îndoi, a (se) plia. [Perf. s. răsfrânsei, part. răsfrânt] – Răs- + frânge.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
RĂSFRÎNGE, răsfrîng, vb. III. I. 1. Tranz. A proiecta lumină asupra unui obiect (făcînd-o să se reflecte); (despre obiecte) a reflecta lumina proiectată asupra lor. Făclioara feștilei de seu răsfrîngea luminiți în ochii lor. SADOVEANU, O. VII 151. Luna razele-și răsfrînge Prin frunzișul unui fag. DEMETRESCU, O. 56. Soarele în unde, în raze aurite, Lumina își răsfrînse pe steagul tricolor. ALEXANDRESCU, M. 29. ◊ Fig. Privesc de-aicea astrul, Ca să-mi răsfrîngă totuși Raza privirii tale. CAMIL PETRESCU, V. 27. Și deodată ea tresare, Fața ei răsfrînge foc. CERNA, P. 131. Era în acea vreme cînd soarele apune, Și zîmbete de-adio răsfrînge peste cer. MACEDONSKI, O. I 255. ◊ Refl. Prin geamul parbrizului razele soarelui se răsfrîngeau pe fețele [lor]. MIHALE, O. 501. Umbra ei se răsfrîngea în perete. EMINESCU, N. 64. Ici-colo se văd cete în luptă încleștate... Luciri de arme crunte, pătate roș cu sînge, Pe care-o rază vie din soare se răsfrînge. ALECSANDRI, P. III 289. ♦ (Cu privire la sunete) A întoarce sub formă de ecou; a repeta. Sunete prelungi, jăluitoare, se loveau de pereții stîncilor, care le răsfrîngeau spre larg. BART, S. M. 57. (Refl.) Chiotele lor răzbăteau pînă-n adîncul bătrînelor păduri... răsfrîngîndu-se de două-trei ori. SANDU-ALDEA, U. P. 41. 2. Refl. Fig. A se face simțit sub formă de influență sau înrîurire; a se repercuta în ceva sau asupra a ceva. Dar epoca de degradare în care el [Juvenal] a trăit s-a răsfrînt asupra acestui frumos geniu. ODOBESCU, S. I 49. 3. Refl. A se oglindi, a se reflecta. În luciul lacului, simțitor crescut, se răsfrîngea un cer fără pată. SADOVEANU, P. M. 294. Cerul cu lumea lui de stele se răsfrîngea în apă ca într-o oglindă neagră. BART, E. 251. Printre valuri, care plîng, Și sub bolți întunecate, Șiruri de-astre încețate, Felinare se răsfrîng. MACEDONSKI, O. I 200. În lacul cel verde și lin Răsfrînge-se cerul senin. EMINESCU, O. I 492. ◊ Tranz. Murii netezi, roșii, de marmură curată, Lumina lunii blînde în sală o răsfrîng. EMINESCU, O. IV 159. (Fig.) Mai e o poezie a locurilor vechi, Unde răsfrîngem vremea ca stelele în unde. DEȘLIU, G. 5. Și-n apa lor răsfrînt-am minunea tinereții. MACEDONSKI, O. I 3. Artele și poezia au știut să-și însușească și au izbutit să răsfrîngă, în producțiuni de merit, toate aceste felurite fapte și simțiri. ODOBESCU, S. III 51. II. Tranz. A depărta între ele elementele unui obiect (îndoindu-le în sus sau în jos); a desface, a îndoi, a întoarce în afară. Își răsfrînse brațele în lături și rămase strîmb și mut ca și crucea. SADOVEANU, O. VIII 246. Dalba-i soțioară, de-l vedea, Mînicele-și răsfrîngea: Punea sita și cernea, În copaie frămînta, Frumos colac că făcea. TEODORESCU, P. P. 141. ◊ Refl. Cît poți vedea cu ochii, totul e o întinsoare neagră-vînătă de valuri care se pierd, se răsfrîng, se aruncă cu furie asupra vaporului, voind să-l înghită. DUNĂREANU, CH. 55. [Buza] de deasupra se răsfrîngea în sus peste scăfîrlia capului. CREANGĂ, P. 239. – Forme gramaticale: perf. s. răsfrînsei, part. răsfrînt.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂSFRÎNGERE, răsfrîngeri, s. f. Acțiunea de a (se) răsfrînge și rezultatul ei. 1. Lumină, radiație luminoasă, lucire, strălucire. Într-un pisc depărtat al înălțimii, apăruse răsfrîngerea zorilor pe luciu de stîncă. SADOVEANU, F. J. 372. Răsfrîngeri roșii de amurg Se sfarmă-n licăriri mărunte. TOPÎRCEANU, B. 28. Soarele nu era departe d-a apune. El se culca în nori. Răsfrîngerile lui făceau valuri de aur și rubin. BOLINTINEANU, O. 429. 2. Oglindire, reflectare. Răsfrîngerea soarelui pe suprafața bolții mă orbise de tot. ALECSANDRI, O. P. 267. ◊ Fig. În sufletul său... mai stăruia lumina altei vieți și răsfrîngerea unei culturi de odinioară. SADOVEANU, E. 13. Națiunea romînă vroiește ca poezia romînă să îmbrățișeze toate simțimîntele sale, aspirațiunile ei naționale, politice, sociale... să fie răsfrîngerea a tot ce simte ea. BOLLIAC, O. 62. 3. Fig. (Neobișnuit) Reflexie, gîndire, meditație. Cărți lîngă cărți... în fel de fel de legături și scoarțe, rămășițe ale atîtor răsfrîngeri și ale atîtor biblioteci... dorm toate la un loc. ANGHEL, PR. 19.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A RĂSFRÂNGE răsfrâng tranz. 1) A face să se răsfrângă. 2) (despre părți de îmbrăcăminte) A îndoi în afară. /răs- + a frânge
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE RĂSFRÂNGE se răsfrâng intranz. 1) A-și manifesta efectele; a avea urmări; a se resimți. 2) rar A-și proiecta imaginea pe o suprafață făcând-o să se reflecte. 3) (despre stări, acțiuni etc.) A-și găsi expresia; a se oglindi; a se reflecta. /răs- + a se frânge
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
resfrânge v. a (se) reflecta: se resfrânge ca ’n oglindă a copilei umbră EM. [Neologism după fr. réfracter].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
resfrângere f. acțiunea de a se resfrânge și rezultatul ei: reflex(iune).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răsfrîng, -frînt și (rar) -frîns, -frînge v. tr. (răs- și frîng). Întors pe dos la margine: haĭnă cu guler răsfrînt. Oglindesc, reflectez: plopiĭ se răsfrîngeaŭ pe luciu laculuĭ. Refractez. Fig. Arunc asupra: toată gloria se răsfrînge asupra luĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răsfrîngere f. Acțiunea de a saŭ de a se răsfrînge. V. refracțiune și reflexiune.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răsfrângere s. f., g.-d. art. răsfrângerii; pl. răsfrângeri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răsfrângere s. f., g.-d. art. răsfrângerii; pl. răsfrângeri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răsfrângere s. f., g.-d. art. răsfrângerii; pl. răsfrângeri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răsfrânge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsfrâng, 3 sg. răsfrânge, imperf. 1 răsfrângeam, perf. s. 1 sg. răsfrânsei, 1 pl. răsfrânserăm, m.m.c.p. 1 pl. răsfrânseserăm; conj. prez. 1 sg. să răsfrâng, 3 sg. să răsfrângă; ger. răsfrângând; part. răsfrânt
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răsfrânge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsfrâng, imperf. 3 sg. răsfrângea, perf. s. 1 sg. răsfrânsei, 1 pl. răsfrânserăm; part. răsfrânt
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răsfrânge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsfrâng, perf. s. 1 sg. răsfrânsei, 1 pl. răsfrânserăm; part. răsfrânt
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răsfrînge
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
răsfrâng.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂSFRÂNGERE s. 1. v. reflexie. 2. v. oglindire. 3. refracție.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂSFRÂNGE vb. 1. v. reflecta. 2. v. repeta. 3. v. oglindi. 4. v. sufleca. 5. (reg.) a (se) răzbuza. (Haina s-a ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂSFRÎNGE vb. 1. (FIZ.) a se întoarce, a se reflecta, a se repercuta, a reveni, (înv.) a se refrînge. (Unda sonoră se ~ la întîlnirea unui obstacol.) 2. a se repeta. (Sunetele se ~.) 3. a se oglindi, a se proiecta, a se reflecta, (astăzi rar) a se prevedea, a se străvedea, (înv.) a se mira, (fig.) a se scălda. (Imaginea i se ~ pe luciul apei.) 4. a îndoi, a ridica, a sufleca, a sumete, a trage, (reg.) a sumeca, a supune, (prin Munt. și Dobr.) a sumeteca. (A-și ~ mînecile cămășii.) 5. (reg.) a (se) răzbuza. (Haina s-a ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂSFRÎNGERE s. 1. (FIZ.) întoarcere, reflectare, reflexie, repercutare. (~ unei unde.) 2. oglindire, proiectare, reflectare, reflex, (înv.) reflect. (~ în apă a stelelor.) 3. (FIZ.) refracție. (~ a luminii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT655) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
răsfrângere, răsfrângerisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) răsfrânge și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Radiație luminoasă. DLRLCsinonime: lucire lumină strălucire
- Într-un pisc depărtat al înălțimii, apăruse răsfrîngerea zorilor pe luciu de stîncă. SADOVEANU, F. J. 372. DLRLC
- Răsfrîngeri roșii de amurg Se sfarmă-n licăriri mărunte. TOPÎRCEANU, B. 28. DLRLC
- Soarele nu era departe d-a apune. El se culca în nori. Răsfrîngerile lui făceau valuri de aur și rubin. BOLINTINEANU, O. 429. DLRLC
-
- 1.2. Oglindire, reflectare. DLRLCsinonime: oglindire reflectare
- Răsfrîngerea soarelui pe suprafața bolții mă orbise de tot. ALECSANDRI, O. P. 267. DLRLC
- În sufletul său... mai stăruia lumina altei vieți și răsfrîngerea unei culturi de odinioară. SADOVEANU, E. 13. DLRLC
- Națiunea romînă vroiește ca poezia romînă să îmbrățișeze toate simțimîntele sale, aspirațiunile ei naționale, politice, sociale... să fie răsfrîngerea a tot ce simte ea. BOLLIAC, O. 62. DLRLC
-
-
- Cărți lîngă cărți... în fel de fel de legături și scoarțe, rămășițe ale atîtor răsfrîngeri și ale atîtor biblioteci... dorm toate la un loc. ANGHEL, PR. 19. DLRLC
-
-
etimologie:
- răsfrânge DEX '98 DEX '09
răsfrânge, răsfrângverb
- 1. A(-și) proiecta lumina asupra unui obiect, făcând-o să se reflecte; (despre obiecte) a(-și) reflecta lumina proiectată asupra lor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Făclioara feștilei de seu răsfrîngea luminiți în ochii lor. SADOVEANU, O. VII 151. DLRLC
- Luna razele-și răsfrînge Prin frunzișul unui fag. DEMETRESCU, O. 56. DLRLC
- Soarele în unde, în raze aurite, Lumina își răsfrînse pe steagul tricolor. ALEXANDRESCU, M. 29. DLRLC
- Privesc de-aicea astrul, Ca să-mi răsfrîngă totuși Raza privirii tale. CAMIL PETRESCU, V. 27. DLRLC
- Și deodată ea tresare, Fața ei răsfrînge foc. CERNA, P. 131. DLRLC
- Era în acea vreme cînd soarele apune, Și zîmbete de-adio răsfrînge peste cer. MACEDONSKI, O. I 255. DLRLC
- Prin geamul parbrizului razele soarelui se răsfrîngeau pe fețele [lor]. MIHALE, O. 501. DLRLC
- Umbra ei se răsfrîngea în perete. EMINESCU, N. 64. DLRLC
- Ici-colo se văd cete în luptă încleștate... Luciri de arme crunte, pătate roș cu sînge, Pe care-o rază vie din soare se răsfrînge. ALECSANDRI, P. III 289. DLRLC
- 1.1. A (se) refracta. DEX '09 DEX '98sinonime: refracta
- 1.2. (Despre sunete) A se întoarce sub formă de ecou; a se repeta. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: repeta
- Sunete prelungi, jăluitoare, se loveau de pereții stîncilor, care le răsfrîngeau spre larg. BART, S. M. 57. DLRLC
- Chiotele lor răzbăteau pînă-n adîncul bătrînelor păduri... răsfrîngîndu-se de două-trei ori. SANDU-ALDEA, U. P. 41. DLRLC
-
-
- 2. A se face simțit, influențând, înrâurind, determinând...; a avea repercusiuni asupra cuiva sau a ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Dar epoca de degradare în care el [Juvenal] a trăit s-a răsfrînt asupra acestui frumos geniu. ODOBESCU, S. I 49. DLRLC
-
-
- În luciul lacului, simțitor crescut, se răsfrîngea un cer fără pată. SADOVEANU, P. M. 294. DLRLC
- Cerul cu lumea lui de stele se răsfrîngea în apă ca într-o oglindă neagră. BART, E. 251. DLRLC
- Printre valuri, care plîng, Și sub bolți întunecate, Șiruri de-astre încețate, Felinare se răsfrîng. MACEDONSKI, O. I 200. DLRLC
- În lacul cel verde și lin Răsfrînge-se cerul senin. EMINESCU, O. I 492. DLRLC
- Murii netezi, roșii, de marmură curată, Lumina lunii blînde în sală o răsfrîng. EMINESCU, O. IV 159. DLRLC
- Mai e o poezie a locurilor vechi, Unde răsfrîngem vremea ca stelele în unde. DEȘLIU, G. 5. DLRLC
- Și-n apa lor răsfrînt-am minunea tinereții. MACEDONSKI, O. I 3. DLRLC
- Artele și poezia au știut să-și însușească și au izbutit să răsfrîngă, în producțiuni de merit, toate aceste felurite fapte și simțiri. ODOBESCU, S. III 51. DLRLC
-
- 4. (Despre țesături, părți de îmbrăcăminte etc.) A (se) întoarce în afară, a (se) desface, a (se) îndoi, a (se) plia. DEX '09 DLRLC
- Dalba-i soțioară, de-l vedea, Mînicele-și răsfrîngea: Punea sita și cernea, În copaie frămînta, Frumos colac că făcea. TEODORESCU, P. P. 141. DLRLC
- 4.1. A depărta între ele elementele unui obiect (îndoindu-le în sus sau în jos). DLRLC
- Își răsfrînse brațele în lături și rămase strîmb și mut ca și crucea. SADOVEANU, O. VIII 246. DLRLC
- Cît poți vedea cu ochii, totul e o întinsoare neagră-vînătă de valuri care se pierd, se răsfrîng, se aruncă cu furie asupra vaporului, voind să-l înghită. DUNĂREANU, CH. 55. DLRLC
- [Buza] de deasupra se răsfrîngea în sus peste scăfîrlia capului. CREANGĂ, P. 239. DLRLC
-
-
etimologie:
- Prefix răs- + frânge. DEX '09