răsfoire sf [At: POLIZU / S și: res~ / Pl: ~ri / E: răsfoi¹] Întoarcere rapidă a paginilor unei cărți, ale unui ziar etc. citind în fugă Si: frunzărire (5).

RĂSFOIRE, răsfoiri, s. f. Acțiunea de a răsfoi.

RĂSFOI, răsfoiesc, vb. IV. Tranz. A întoarce foaie cu foaie o carte, un ziar etc., citind în fugă (și pe sărite); a frunzări. – Pref. răs- + foaie.

răsfoi² vr [At: DELAVRANCEA, S. 7 / Pzi: ~esc / E: răs- + foi] (Nob) A se lăfăi.

răsfoi¹ [At: PLOIZU / S și: res~ / Pzi: ~esc / E: răs- + foaie] 1-2 vti A întoarce foaie cu foaie o carte, un ziar etc. citind în fugă Si: a frunzări (5). 3-4 vti (Fig) A căuta ceva amănunțit. 5 vt (Fig) A rememora. 6 vt A răsfira (2). 7 vt (Fig) A împrăștia.

RĂSFOI, răsfoiesc, vb. IV. Tranz. A întoarce foaie cu foaie o carte, un ziar etc., citind în fugă (și pe sărite); a frunzări. – Răs- + foaie.

RĂSFOI, răsfoiesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la cărți, caiete, ziare sau la filele lor) A întoarce foile una cîte una, citind în fugă ici și colo (pentru a găsi un text); p. ext. a frunzări, a foileta. Ședea la biroul său, pe care se aflau ziarele din acea dimineață. Le răsfoise. VORNIC, P. 104. Răsfoiesc file după file din neprețuitele cărți ale lui Caragiale. SADOVEANU, E. 147. Luam cartea, o cercetam, o răsfoiam și găseam în ea cuvintele și ritmul prozei mele. GALACTION, O. I 34. ◊ Absol. Răsfoind tot la a șaptea filă. EMINESCU, N. 55. ♦ Fig. A cerceta, a descifra, a scruta. Înaintea omului, știința modernă deschide orizonturi fără margini... îl îndeamnă să răsfoiască tot mai mult tainele mărețe ale naturii. GHEREA, ST. CR. II 75.

A RĂSFOI ~iesc tranz. (cărți, reviste, dosare etc.) A întoarce (repede) foile citind superficial; a frunzări; a foileta. /răs- + foaie

răsfoì v. 1. a întoarce foile unei cărți; 2. a consulta opere. [Slav. RAS și foaie].

răsfoĭésc v. tr. (răs- și foaĭe. V. înfoĭez). Întorc pe icĭ pe colo foile uneĭ cărțĭ. Citesc o carte pe icĭ pe colo: dicționarele-s cărțĭ de răsfoit. – La Bodnărescu (CL. 5, 77) răsfilesc (probabil, format de el).

răsfoire s. f., g.-d. art. răsfoirii; pl. răsfoiri

răsfoire s. f., g.-d. art. răsfoirii; pl. răsfoiri

răsfoire s. f., g.-d. art. răsfoirii; pl. răsfoiri

răsfoi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsfoiesc, 3 sg. răsfoiește, imperf. 1 răsfoiam; conj. prez. 1 sg. să răsfoiesc, 3 să răsfoiască

răsfoi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsfoiesc, imperf. 3 sg. răsfoia; conj. prez. 3 să răsfoiască

răsfoi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsfoiesc, imperf. 3 sg. răsfoia; conj. prez. 3 sg. și pl. răsfoiască

răsfoi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsfoiesc, conj. răsfoiască)

răsfoiesc, -oiască 3 conj., -oii 1 aor.

RĂSFOIRE s. 1. frunzăreală, frunzărire, răsfoială, (livr.) foiletare. (~ unei cărți.) 2. parcurgere. (~ notițelor de la curs.)

RĂSFOIRE s. 1. frunzăreală, frunzărire, răsfoială, (livr.) foiletare. (~ unei cărți.) 2. parcurgere. (~ notițelor de la curs.)

RĂSFOI vb. 1. a frunzări, (livr.) a foileta, (rar) a prefira. (A ~ o carte.) 2. v. parcurge.

RĂSFOI vb. 1. a frunzări, (livr.) a foileta, (rar) a prefira. (A ~ o carte.) 2. a parcurge, (rar) a petrece. (A ~ notițele.)