2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSCULARE, răsculări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) răscula și rezultatul ei; răscoală. – V. răscula.

RĂSCULARE, răsculări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) răscula și rezultatul ei; răscoală. – V. răscula.

răsculare sf [At: IST. CAROL XII, 37r/18 / S și: res~ / Pl: ~lări / E: răscula] 1 Ridicare a maselor împotriva unei nedreptăți, a exploatării etc. Si: răscoală1 (1). 2 (Fig) Indignare.

RĂSCULARE, răsculări, s. f. (Neobișnuit) Acțiunea de a (se) răscula; răscoală, răzvrătire. Am asistat la înființarea Societății literare și a societății Frăția și la răscularea de la 1848. GHICA, S. A. 41.

RĂSCULA, răscol, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ridica împotriva unei nedreptăți, a unei asupriri; a porni sau a face să pornească lupta, răscoala; a (se) răzvrăti. ♦ Fig. A (se) indigna, a (se) revolta. – Pref. răs- + scula.

răscula [At: BĂLCESCU, M. V. 80 / Pzi: răscol / E: răs- + scula] 1-2 vtr A (se) ridica împotriva unei nedreptăți, a unei asupriri etc. 3-4 vtr A porni sau a face să pornească lupta contra asupritorilor Si: a (se) răzvrăti (4-5), (înv) a (se) răscoli, a (se) răzmiriți (13-14). 5 vt (D. idei, sentimente) A stârni (14). 6-7 vtr (Fig) A (se) indigna. 8 vt A pune în mișcare Si: a alarma (1).

RĂSCULA, răscol, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ridica împotriva unei nedreptăți, a unei asupriri; a porni sau a face să pornească lupta, răscoala; a (se) răzvrăti. ♦ Fig. A (se) indigna, a (se) revolta. – Răs- + scula.

RĂSCULA, răscol, vb. I. Refl. 1. (Despre colectivități) A se ridica împotriva unei asupriri, a unei împilări; a porni la luptă contra asupritorilor; a se răzvrăti. V. revolta. Pieile-roșii se răscoală și vor să scape de stăpînirea englezilor, pentru că-i exploatează. SAHIA, U.R.S.S. 127. Boierii ridică fruntea, părăsesc pe noul domn și se înțeleg în taină cu Tomșa ca să se răscoale cu toții în contra lui. ALECSANDRI, T. II 52. ◊ Fig. Răsculatu-s-a Universul contra globului din aer? EMINESCU, O. IV 134. ♦ Tranz. A stîrni, a ațîța la luptă (contra asupririi). [Oamenii] gîndesc că odată și odată o să se nască alt Tudoraltfel o să-l cheme poate -... să răscoale satele, gata de răscoală din pricina împilărilor. STANCU, D. 9. [Lume] răscoală-ți copiii viteji ca titanii! NECULUȚĂ, Ț. D. 40. El răscoală în popoare a distrugerii scînteie Și în inimi pustiite samănă gîndiri rebele. EMINESCU, O. I 51. ♦ Tranz. Fig. A indigna, a revolta. Să întoarcem mai bine ochii de la această cruntă priveliște care răscoală inima. BĂLCESCU, O. II 157. 2. (Neobișnuit) A se ridica. Mișcările mînelor... cari aci se răsculau în sus, aci se trînteau cu zgomot pe masa verde. DELAVRANCEA, S. 131.

A RĂSCULA răscol tranz. A face să se răscoale. /răs- + a scula

A SE RĂSCULA mă răscol intranz. A face răscoală; a se răzvrăti; a se revolta. /răs- + a se scula

răsculà v. a (se) revolta. [Slav. RASKOLITI, a desbina].

3) răscól, a -sculá v. tr. (ră- și scol, nu d. vsl. raskoliti, de unde vine răscolesc. De alt-fel, și conjugarea luĭ, cu o, oa, u, întocmaĭ ca scol, arată latinitatea luĭ). Revolt, fac să se revolte: demagogiĭ aŭ răsculat satele la 1907. V. refl. Mă revolt. mă rîdic cu armele. V. buntuluĭesc, burzuluĭesc, rocoșesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răsculare (rar) s. f., g.-d. art. răsculării

răsculare (rar) s. f., g.-d. art. răsculării

răsculare s. f., g.-d. art. răsculării

răscol (dispozitiv; separare a oilor) (pop.) s. n., pl. răscoale

răscula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. răscol, 2 sg. răscoli, 3 răscoa; conj. prez. 1 sg. să răscol, 3 să răscoale; imper. 2 sg. afirm. răscoa

răscula (a ~) vb., ind. prez. 3 răscoa

răscula vb., ind. prez. 1 sg. răscol, 3 sg. și pl. răscoa

răscol (ridic poporul împotriva...), -culat prt.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂSCULARE s. răscoală, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă, (livr.) sedițiune, (înv. și pop.) rebelie, (pop. și fam.) tevatură, (pop.) revoluție, ridicare, sculare, (înv.) burzuluială, răzvală, rocoș, rocoșeală, rocoșenie, rocoșire, rocoșit, rocoșitură, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulum, zurba, zurbalîc, (fig.) tulburare. (~ a maselor.)

RĂSCULA vb. a (se) răzvrăti, a (se) revolta, a (se) ridica, (pop.) a (se) scula, (înv.) a (se) burzului, a (se) pristăvi, a (se) răscoli, a (se) răzmiriți, a (se) răzvesti, a (se) rebela, a (se) rocoși, a (se) semeți, a (se) zavergisi. (Masele s-au ~.)

RĂSCULA vb. a (se) răzvrăti, a (se) revolta, a (se) ridica, (pop.) a (se) scula, (înv.) a (se) burzului, a (se) pristăvi, a (se) răscoli, a (se) răzmiriți, a (se) răzvesti, a (se) rebela, a (se) rocoși, a (se) semeți, a (se) zavergisi. (Masele s-au ~.)

Intrare: răsculare
răsculare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsculare
  • răscularea
plural
  • răsculări
  • răsculările
genitiv-dativ singular
  • răsculări
  • răsculării
plural
  • răsculări
  • răsculărilor
vocativ singular
plural
Intrare: răscula
verb (VT36)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răscula
  • răsculare
  • răsculat
  • răsculatu‑
  • răsculând
  • răsculându‑
singular plural
  • răscoa
  • răsculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răscol
(să)
  • răscol
  • răsculam
  • răsculai
  • răsculasem
a II-a (tu)
  • răscoli
(să)
  • răscoli
  • răsculai
  • răsculași
  • răsculaseși
a III-a (el, ea)
  • răscoa
(să)
  • răscoale
  • răscula
  • răsculă
  • răsculase
plural I (noi)
  • răsculăm
(să)
  • răsculăm
  • răsculam
  • răscularăm
  • răsculaserăm
  • răsculasem
a II-a (voi)
  • răsculați
(să)
  • răsculați
  • răsculați
  • răscularăți
  • răsculaserăți
  • răsculaseți
a III-a (ei, ele)
  • răscoa
(să)
  • răscoale
  • răsculau
  • răscula
  • răsculaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răsculare, răsculărisubstantiv feminin

  • 1. rar Acțiunea de a (se) răscula și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am asistat la înființarea Societății literare și a societății Frăția și la răscularea de la 1848. GHICA, S. A. 41. DLRLC
etimologie:
  • vezi răscula DEX '98 DEX '09

răscula, răscolverb

  • 1. A (se) ridica împotriva unei nedreptăți, a unei asupriri; a porni sau a face să pornească lupta, răscoala; a (se) răzvrăti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: răzvrăti
    • format_quote Pieile-roșii se răscoală și vor să scape de stăpînirea englezilor, pentru că-i exploatează. SAHIA, U.R.S.S. 127. DLRLC
    • format_quote Boierii ridică fruntea, părăsesc pe noul domn și se înțeleg în taină cu Tomșa ca să se răscoale cu toții în contra lui. ALECSANDRI, T. II 52. DLRLC
    • format_quote figurat Răsculatu-s-a Universul contra globului din aer? EMINESCU, O. IV 134. DLRLC
    • format_quote [Oamenii] gîndesc că odată și odată o să se nască alt Tudor – altfel o să-l cheme poate -... să răscoale satele, gata de răscoală din pricina împilărilor. STANCU, D. 9. DLRLC
    • format_quote [Lume] răscoală-ți copiii viteji ca titanii! NECULUȚĂ, Ț. D. 40. DLRLC
    • format_quote El răscoală în popoare a distrugerii scînteie Și în inimi pustiite samănă gîndiri rebele. EMINESCU, O. I 51. DLRLC
    • 1.1. figurat A (se) indigna, a (se) revolta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Să întoarcem mai bine ochii de la această cruntă priveliște care răscoală inima. BĂLCESCU, O. II 157. DLRLC
  • 2. reflexiv neobișnuit A se ridica. DLRLC
    sinonime: ridica
    • format_quote Mișcările mînelor... cari aci se răsculau în sus, aci se trînteau cu zgomot pe masa verde. DELAVRANCEA, S. 131. DLRLC
etimologie:
  • Prefix răs- + scula. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.