opțiuni
2 intrări
3 definiții

Explicative DEX

răschiti vi [At: CANTEMIR, IST. 215 / Pzi: ~tesc / E: răs- + chiti] (Rar) 1 A se gândi din nou la ceva. 2 A se gândi cu insistență la ceva. 3 A chibzui bine.

Arhaisme și regionalisme

RĂSCHITI vb. (Mold.) A socoti, a gîndi, a judeca. Socotind și răzchitind . . . gîndul într-alt chip începu a i să pleca. CI, 176. Etimologie: pref. răs- + chiti. Vezi și chiteală, chiti, chilire, chitit1, chitit2, chititură, nechitit. Cf. c h i t i (2), r ă s ă j d u i, s ă m ă l u i (2).

răschiti, răschitesc, vb. IV (reg.) a gândi din nou, a chibzui adânc.

Intrare: răschitire
răschitire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răschitire
  • răschitirea
plural
  • răschitiri
  • răschitirile
genitiv-dativ singular
  • răschitiri
  • răschitirii
plural
  • răschitiri
  • răschitirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: răschiti
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răschiti
  • răschitire
  • răschitit
  • răschititu‑
  • răschitind
  • răschitindu‑
 singular plural
  • răschitește
  • răschitiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răschitesc
 (să)
  • răschitesc
  • răschiteam
  • răschitii
  • răschitisem
a II-a (tu)
  • răschitești
 (să)
  • răschitești
  • răschiteai
  • răschitiși
  • răschitiseși
a III-a (el, ea)
  • răschitește
 (să)
  • răschitească
  • răschitea
  • răschiti
  • răschitise
plural I (noi)
  • răschitim
 (să)
  • răschitim
  • răschiteam
  • răschitirăm
  • răschitiserăm
  • răschitisem
a II-a (voi)
  • răschitiți
 (să)
  • răschitiți
  • răschiteați
  • răschitirăți
  • răschitiserăți
  • răschitiseți
a III-a (ei, ele)
  • răschitesc
 (să)
  • răschitească
  • răschiteau
  • răschitiră
  • răschitiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)