opțiuni
  • info

3 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂRIȚAT s. n. Rărițare. – V. rărița.

RĂRIȚAT s. n. Rărițare. – V. rărița.

rărițat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: rărița] Prășit cu rarița1 (1).

rărițat1 sn [At: CATANELE, 22 / V: (reg) rălăț~, răli~ / Pl: ? / E: rărița] Rărițare.

RĂRIȚAT s. n. Rărițare. La două sau trei săptămîni după prășitul dintîi se face rărițatul... cu rarița. PAMFILE, A. R. 77. – Variantă: (regional) rălițat s. n.

RĂRIȚA, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pământul cu rarița. – Din rariță.

RĂRIȚA, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pământul cu rarița. – Din rariță.

raliți v vz rărița

rălățat sn vz rărițat

rălici v vz rărița

rălița v vz rărița

rălițat sn vz rărițat

rărița vt [At: BL, XIII, 110 / V: raliți, (reg) rălici, răli~ (Pzi: ~icesc) / Pzi: ~țez / E: rariță] 1 (C. i. terenul semănat sau planta cultivată) A lucra cu rarița1 (1). 2 (Spc) A prăși (a doua oară) cu rarița1 (1).

RĂLIȚA vb. I v. rărița.

RĂLIȚAT s. n. v. rărițat.

RĂRIȚA, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pămîntul cu rarița. – Variantă: (regional) rălița vb. I.

A RĂRIȚA ~ez tranz. A ara cu rarița. /Din rariță

rălițéz v. tr. și intr. (d. raliță). Olt. Trag cu ralița saŭ cu plugu fără trupiță (plaz) ca să răresc popușoĭu. Ar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rărițat s. n.

rărițat s. n.

rărițat s. n.

rărița (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rărițez, 3 rărițează; conj. prez. 1 sg. să rărițez, 3 să rărițeze

rărița (a ~) vb., ind. prez. 3 rărițează

rărița vb., ind. prez. 1 sg. rărițez, 3 sg. și pl. rărițează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂRIȚAT s. (AGRIC.) rărițare. (~ul ogorului.)

RĂRIȚAT s. (AGRIC.) rărițare. (~ ogorului.)

RĂRIȚA vb. (AGRIC.) (prin Ban.) a șărui. (A ~ ogorul.)

RĂRIȚA vb. (AGRIC.) (prin Ban.) a șărui. (A ~ ogorul.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rărițat, rărițată, rărițati, rărițate, adj. (pop.) care a fost lucrat cu rarița (v.).

Intrare: rărițat (adj.)
rărițat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rărițat
  • rărițatul
  • rărițatu‑
  • rărițată
  • rărițata
plural
  • rărițați
  • rărițații
  • rărițate
  • rărițatele
genitiv-dativ singular
  • rărițat
  • rărițatului
  • rărițate
  • rărițatei
plural
  • rărițați
  • rărițaților
  • rărițate
  • rărițatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: rărițat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rărițat
  • rărițatul
  • rărițatu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • rărițat
  • rărițatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rălițat
  • rălițatul
plural — —
genitiv-dativ singular
  • rălițat
  • rălițatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
rălățat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: rărița
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rărița
  • rărițare
  • rărițat
  • rărițatu‑
  • rărițând
  • rărițându‑
 singular plural
  • rărițează
  • rărițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rărițez
 (să)
  • rărițez
  • rărițam
  • rărițai
  • rărițasem
a II-a (tu)
  • rărițezi
 (să)
  • rărițezi
  • rărițai
  • rărițași
  • rărițaseși
a III-a (el, ea)
  • rărițează
 (să)
  • rărițeze
  • rărița
  • răriță
  • rărițase
plural I (noi)
  • rărițăm
 (să)
  • rărițăm
  • rărițam
  • rărițarăm
  • rărițaserăm
  • rărițasem
a II-a (voi)
  • rărițați
 (să)
  • rărițați
  • rărițați
  • rărițarăți
  • rărițaserăți
  • rărițaseți
a III-a (ei, ele)
  • rărițează
 (să)
  • rărițeze
  • rărițau
  • rărițară
  • rărițaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rălița
  • rălițare
  • rălițat
  • rălițatu‑
  • rălițând
  • rălițându‑
 singular plural
  • rălițează
  • rălițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rălițez
 (să)
  • rălițez
  • rălițam
  • rălițai
  • rălițasem
a II-a (tu)
  • rălițezi
 (să)
  • rălițezi
  • rălițai
  • rălițași
  • rălițaseși
a III-a (el, ea)
  • rălițează
 (să)
  • rălițeze
  • rălița
  • răliță
  • rălițase
plural I (noi)
  • rălițăm
 (să)
  • rălițăm
  • rălițam
  • rălițarăm
  • rălițaserăm
  • rălițasem
a II-a (voi)
  • rălițați
 (să)
  • rălițați
  • rălițați
  • rălițarăți
  • rălițaserăți
  • rălițaseți
a III-a (ei, ele)
  • rălițează
 (să)
  • rălițeze
  • rălițau
  • rălițară
  • rălițaseră
rălici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
raliți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rărițatsubstantiv neutru

  • 1. Rărițare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rărițare
    • format_quote La două sau trei săptămîni după prășitul dintîi se face rărițatul... cu rarița. PAMFILE, A. R. 77. DLRLC
etimologie:
  • vezi rărița DEX '98 DEX '09

rărița, rărițezverb

  • 1. A lucra pământul cu rarița. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: șărui
etimologie:
  • rariță DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.