opțiuni
  • info

2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂRIȚARE, rărițări, s. f. Acțiunea de a rărița și rezultatul ei; rărițat. – V. rărița.

RĂRIȚARE, rărițări, s. f. Acțiunea de a rărița și rezultatul ei; rărițat. – V. rărița.

rărițare sf [At: PAMFILE, A. R. 77 / V: răli~ / Pl: ~țări / E: rărița] Prășire cu rarița1 (1) Si: rărița1, (reg) rărițătură (1).

RĂRIȚARE, rărițări, s. f. Acțiunea de a rărița; rărițat. – Variantă: (regional) rălițare s. f.

RĂRIȚA, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pământul cu rarița. – Din rariță.

RĂRIȚA, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pământul cu rarița. – Din rariță.

raliți v vz rărița

rălici v vz rărița

rălița v vz rărița

rălițare sf vz rărițare

rărița vt [At: BL, XIII, 110 / V: raliți, (reg) rălici, răli~ (Pzi: ~icesc) / Pzi: ~țez / E: rariță] 1 (C. i. terenul semănat sau planta cultivată) A lucra cu rarița1 (1). 2 (Spc) A prăși (a doua oară) cu rarița1 (1).

RĂLIȚA vb. I v. rărița.

RĂLIȚARE s. f. v. rărițare.

RĂRIȚA, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pămîntul cu rarița. – Variantă: (regional) rălița vb. I.

A RĂRIȚA ~ez tranz. A ara cu rarița. /Din rariță

rălițéz v. tr. și intr. (d. raliță). Olt. Trag cu ralița saŭ cu plugu fără trupiță (plaz) ca să răresc popușoĭu. Ar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rărițare s. f., g.-d. art. rărițării; pl. rărițări

rărițare s. f., g.-d. art. rărițării; pl. rărițări

rărițare s. f., g.-d. art. rărițării; pl. rărițări

rărița (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rărițez, 3 rărițează; conj. prez. 1 sg. să rărițez, 3 să rărițeze

rărița (a ~) vb., ind. prez. 3 rărițează

rărița vb., ind. prez. 1 sg. rărițez, 3 sg. și pl. rărițează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂRIȚARE s. (AGRIC.) rărițat. (~ ogorului.)

RĂRIȚARE s. (AGRIC.) rărițat. (~ ogorului.)

RĂRIȚA vb. (AGRIC.) (prin Ban.) a șărui. (A ~ ogorul.)

RĂRIȚA vb. (AGRIC.) (prin Ban.) a șărui. (A ~ ogorul.)

Intrare: rărițare
rărițare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rărițare
  • rărițarea
plural
  • rărițări
  • rărițările
genitiv-dativ singular
  • rărițări
  • rărițării
plural
  • rărițări
  • rărițărilor
vocativ singular —
plural —
rălițare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rălițare
  • rălițarea
plural
  • rălițări
  • rălițările
genitiv-dativ singular
  • rălițări
  • rălițării
plural
  • rălițări
  • rălițărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: rărița
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rărița
  • rărițare
  • rărițat
  • rărițatu‑
  • rărițând
  • rărițându‑
 singular plural
  • rărițează
  • rărițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rărițez
 (să)
  • rărițez
  • rărițam
  • rărițai
  • rărițasem
a II-a (tu)
  • rărițezi
 (să)
  • rărițezi
  • rărițai
  • rărițași
  • rărițaseși
a III-a (el, ea)
  • rărițează
 (să)
  • rărițeze
  • rărița
  • răriță
  • rărițase
plural I (noi)
  • rărițăm
 (să)
  • rărițăm
  • rărițam
  • rărițarăm
  • rărițaserăm
  • rărițasem
a II-a (voi)
  • rărițați
 (să)
  • rărițați
  • rărițați
  • rărițarăți
  • rărițaserăți
  • rărițaseți
a III-a (ei, ele)
  • rărițează
 (să)
  • rărițeze
  • rărițau
  • rărițară
  • rărițaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rălița
  • rălițare
  • rălițat
  • rălițatu‑
  • rălițând
  • rălițându‑
 singular plural
  • rălițează
  • rălițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rălițez
 (să)
  • rălițez
  • rălițam
  • rălițai
  • rălițasem
a II-a (tu)
  • rălițezi
 (să)
  • rălițezi
  • rălițai
  • rălițași
  • rălițaseși
a III-a (el, ea)
  • rălițează
 (să)
  • rălițeze
  • rălița
  • răliță
  • rălițase
plural I (noi)
  • rălițăm
 (să)
  • rălițăm
  • rălițam
  • rălițarăm
  • rălițaserăm
  • rălițasem
a II-a (voi)
  • rălițați
 (să)
  • rălițați
  • rălițați
  • rălițarăți
  • rălițaserăți
  • rălițaseți
a III-a (ei, ele)
  • rălițează
 (să)
  • rălițeze
  • rălițau
  • rălițară
  • rălițaseră
rălici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
raliți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rărițare, rărițărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a rărița și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rărițat
etimologie:
  • vezi rărița DEX '98 DEX '09

rărița, rărițezverb

  • 1. A lucra pământul cu rarița. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: șărui
etimologie:
  • rariță DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.