opțiuni
  • info

14 definiții pentru rărița

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂRIȚA, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pământul cu rarița. – Din rariță.

RĂRIȚA, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pământul cu rarița. – Din rariță.

rărița vt [At: BL, XIII, 110 / V: raliți, (reg) rălici, răli~ (Pzi: ~icesc) / Pzi: ~țez / E: rariță] 1 (C. i. terenul semănat sau planta cultivată) A lucra cu rarița1 (1). 2 (Spc) A prăși (a doua oară) cu rarița1 (1).

RĂRIȚA, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pămîntul cu rarița. – Variantă: (regional) rălița vb. I.

A RĂRIȚA ~ez tranz. A ara cu rarița. /Din rariță

raliți v vz rărița

rălici v vz rărița

rălița v vz rărița

RĂLIȚA vb. I v. rărița.

rălițéz v. tr. și intr. (d. raliță). Olt. Trag cu ralița saŭ cu plugu fără trupiță (plaz) ca să răresc popușoĭu. Ar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rărița (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rărițez, 3 rărițează; conj. prez. 1 sg. să rărițez, 3 să rărițeze

rărița (a ~) vb., ind. prez. 3 rărițează

rărița vb., ind. prez. 1 sg. rărițez, 3 sg. și pl. rărițează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂRIȚA vb. (AGRIC.) (prin Ban.) a șărui. (A ~ ogorul.)

RĂRIȚA vb. (AGRIC.) (prin Ban.) a șărui. (A ~ ogorul.)

Intrare: rărița
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rărița
  • rărițare
  • rărițat
  • rărițatu‑
  • rărițând
  • rărițându‑
 singular plural
  • rărițează
  • rărițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rărițez
 (să)
  • rărițez
  • rărițam
  • rărițai
  • rărițasem
a II-a (tu)
  • rărițezi
 (să)
  • rărițezi
  • rărițai
  • rărițași
  • rărițaseși
a III-a (el, ea)
  • rărițează
 (să)
  • rărițeze
  • rărița
  • răriță
  • rărițase
plural I (noi)
  • rărițăm
 (să)
  • rărițăm
  • rărițam
  • rărițarăm
  • rărițaserăm
  • rărițasem
a II-a (voi)
  • rărițați
 (să)
  • rărițați
  • rărițați
  • rărițarăți
  • rărițaserăți
  • rărițaseți
a III-a (ei, ele)
  • rărițează
 (să)
  • rărițeze
  • rărițau
  • rărițară
  • rărițaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rălița
  • rălițare
  • rălițat
  • rălițatu‑
  • rălițând
  • rălițându‑
 singular plural
  • rălițează
  • rălițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rălițez
 (să)
  • rălițez
  • rălițam
  • rălițai
  • rălițasem
a II-a (tu)
  • rălițezi
 (să)
  • rălițezi
  • rălițai
  • rălițași
  • rălițaseși
a III-a (el, ea)
  • rălițează
 (să)
  • rălițeze
  • rălița
  • răliță
  • rălițase
plural I (noi)
  • rălițăm
 (să)
  • rălițăm
  • rălițam
  • rălițarăm
  • rălițaserăm
  • rălițasem
a II-a (voi)
  • rălițați
 (să)
  • rălițați
  • rălițați
  • rălițarăți
  • rălițaserăți
  • rălițaseți
a III-a (ei, ele)
  • rălițează
 (să)
  • rălițeze
  • rălițau
  • rălițară
  • rălițaseră
rălici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
raliți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rărița, rărițezverb

  • 1. A lucra pământul cu rarița. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: șărui
etimologie:
  • rariță DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.