7 definiții pentru răpuitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂPUITOR, -OARE, răpuitori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care încântă, farmecă, cucerește. [Pr.: -pu-i-] – Răpune + suf. -itor.
RĂPUITOR, -OARE, răpuitori, -oare, s. m. și f. (Neobișnuit) Persoană care încântă, farmecă, cucerește. [Pr.: -pu-i-] – Răpune + suf. -itor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
RĂPUITOR, -OARE, răpuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care încîntă, farmecă, cucerește. Era înzestrat cu tot ce trebuie unui om, pentru a fi un adevărat răpuitor de femei. GANE, N. II 5.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răpuitor m. cel ce răpune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răpuitor (pop.) (desp. -pu-i-) s. m., pl. răpuitori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răpuitor (pop.) (-pu-i-) s. m., pl. răpuitori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răpuitor s. m. (sil. -pu-i-), pl. răpuitori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: ră-pu-i-tor
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
răpuitor, răpuitorisubstantiv masculin răpuitoare, răpuitoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care încântă, farmecă, cucerește. DEX '09 DLRLC
- Era înzestrat cu tot ce trebuie unui om, pentru a fi un adevărat răpuitor de femei. GANE, N. II 5. DLRLC
-
etimologie:
- Răpune + sufix -itor. DEX '98 DEX '09