opțiuni
  • info

7 definiții pentru răpitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂPITURĂ, răpituri, s. f. (Rar) Răpire. – Răpi + suf. -tură.

RĂPITURĂ, răpituri, s. f. (Rar) Răpire. – Răpi + suf. -tură.

răpitură sf [At: PRAV. 184 / Pl: ~ri / E: răpi2 + -tură] (Îvr) 1-2 Răpire (1-2). 3 (Fig; ccr) Obiect luat cu forța.

RĂPITURĂ, răpituri, s. f. (Rar) Răpire. Nu-l face și pre dînsul părtaș furtișagului și răpiturilor lui. ȚICHINDEAL, la CADE.

răpitúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Răpire, jaf.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răpitură (rar) s. f., g.-d. art. răpiturii; pl. răpituri

răpitură (rar) s. f., g.-d. art. răpiturii; pl. răpituri

răpitură s. f., g.-d. art. răpiturii; pl. răpituri

Intrare: răpitură
răpitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răpitură
  • răpitura
plural
  • răpituri
  • răpiturile
genitiv-dativ singular
  • răpituri
  • răpiturii
plural
  • răpituri
  • răpiturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răpitură, răpiturisubstantiv feminin

  • 1. rar Răpire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: răpire
    • format_quote Nu-l face și pre dînsul părtaș furtișagului și răpiturilor lui. ȚICHINDEAL, la CADE. DLRLC
etimologie:
  • Răpi + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.