2 intrări

42 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂPIRE, răpiri, s. f. Acțiunea de a răpi și rezultatul ei; răpitură. [Var.: (înv. și pop.) hrăpire s. f.] – V. răpi.

RĂPIRE, răpiri, s. f. Acțiunea de a răpi și rezultatul ei; răpitură. [Var.: (înv. și pop.) hrăpire s. f.] – V. răpi.

răpire2 sf [At: DA / V: h~ / Pl: ~ri / E: răpi3] 1 Respirație grea. 2 Grabă, precipitare de a face ceva.

răpire1 sf [At: PRAV. 189 / V: (înv) hr~ / Pl: ~ri / E: răpi2] 1 Luare cu forța a unei ființe din locul unde se află și ducerea ei în altă parte Si: (înv) răpit1 (1), răpitură (1). 2 Luare cu forța a unui bun material Si: jefuire, prădare, (înv) răpiciune1 (1), răpit1 (2), răpitură (2), răpștire (3), (îvr) răpștit1. 3 (Fig; ccr) Obiect luat cu forța. 4 (Fig) Încântare. 5 (Înv) Pornire nestăpânită Si: (înv) răpit1 (3).

RĂPIRE, răpiri, s. f. Acțiunea de a răpi și rezultatul ei. 1. Faptul de a lua cu forța o ființă de la locul ei și de a o duce cu sine. Împăratul și împărăteasa se întristară foarte mult de răpirea fetelor. POPESCU, B. I 75. 2. Luare cu sila a unui bun material; (concretizat) obiect luat cu sila (v. pradă). Eu știu mai de demult că oamenii, în lume, Asupra celor mici dreptate nu-și găsesc: Cînd ei cu cei mai mari răpirile-mpărțesc. DONICI, F. 49. 3. Fig. Fermecare, încîntare, extaz. Idol, tu! răpire minții! Cu ochi mari și părul des. EMINESCU, O. I 80. Toată adunarea vede cu răpire O fetiță dulce ca o fericire. BOLINTINEANU, O. 44. Ascultînd cu o dulce răpire cum vrăbiile limbute ciripesc. ODOBESCU, S. III 77. – Variantă: hrăpire (SADOVEANU, O. VII 35, BOLINTINEANU, O. 445) s. f.

răpire f. 1. ridicare cu violență; 2. transport, extaz: toată adunarea vede cu răpire BOL.

răpíre f. Acțiunea de a răpi. Fig. Transport, extaz.

HRĂPI vb. IV v. răpi.

HRĂPIRE s. f. v. răpire.

RĂPI, răpesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua cu sila pe cineva, a duce cu sine în mod silnic pe cineva; a fura. ♦ A lua pe cineva dintre cei vii, a curma viața cuiva. ♦ A smulge pe cineva dintr-un loc. 2. A lua (prin abuz) ceva, a se face stăpân pe un bun material care aparține altuia; a jefui. ♦ A cotropi (un teritoriu, o țară etc.). ♦ Fig. A lipsi pe cineva de..., a smulge ceea ce i se cuvine, ceea ce îi revine cuiva. 3. Fig. A fermeca, a încânta, a vrăji, a captiva. [Var.: (înv. și pop.) hrăpi vb. IV] – Lat. rapire (= rapere).

RĂPI, răpesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua cu sila pe cineva, a duce cu sine în mod silnic pe cineva; a fura. ♦ A lua pe cineva dintre cei vii, a curma viața cuiva. ♦ A smulge pe cineva dintr-un loc. 2. A lua (prin abuz) ceva, a se face stăpân pe un bun material care aparține altuia; a jefui. ♦ A cotropi (un teritoriu, o țară etc.). ♦ Fig. A lipsi pe cineva de..., a smulge ceea ce i se cuvine, ceea ce îi revine cuiva. 3. Fig. A fermeca, a încânta, a vrăji, a captiva. [Var.: (înv. și pop.) hrăpi vb. IV] – Lat. rapire (= rapere).

răpi2 [At: COD. VOR. 50/3 / V: (înv) hr~, hrâpi, ripi (reg) râpi / Pzi: ~pesc, (înv): 3 ra / E: ml* rapire (= rapere)] 1 vt(a) A lua cu forța și a duce cu sine Si: a fura (15). 2 vt(a) (Fig; subiectul este „moartea”) A curma firul vieții. 3 vt(a) (Fig; cu complementul „viața”, „sufletul”, „zilele”) A distruge (4). 4 vt(a) (Fig; cu complementul „viața”, „sufletul”, „zilele”) A ucide. 5 vt(a) (C. i. un bun material) A-și însuși pe nedrept Si: a jefui, (înv) a răpști (5). 6 vt(a) (C. i. o țară, un teritoriu etc.) A lua în stăpânire cu forța armată Si: a cuceri (6), a ocupa. 7 vt(a) (Înv) A câștiga (prin luptă, prin stăruință). 8 vi (Îvr) A râvni. 9 vt (Fig) A lipsi pe cineva (prin abuz) de ceea ce are la dispoziție. 10 vt (Fig) A lua cuiva ceea ce i se cuvine. 11 vt (Fig) A lua cuiva ceea ce îi este necesar. 12 vt (Fig; îvr) A percepe ceva cu mare atenție și interes. 13 vt (Îrg) A scoate (pe cineva sau ceva) din locul unde se află (pentru a salva). 14 vr (Înv) A se înălța. 15 vt (Fig) A încânta. 16-17 vri (Ban; Trs) A se năpusti. 18-19 vtr A (se) coace înainte de vreme.

răpi1 sfp [At: TOMESCU, GL. / E: ns cf răpi3] (Mun; îe) A merge (sau a veni, a fugi) în ~ (sau în ~le ăle mari) A merge repede.

răpi3 vi [At: DA / V: h~ / Pzi: ~pesc / E: nct] 1 A respira greu. 2 A face eforturi vizible pentru a face ceva repede.

RĂPI, răpesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la ființe) A lua cu sila din locul unde se află și a duce cu sine, menținînd în puterea sa. Noaptea se iveau cîțiva oameni cu arme și... răpeau oi să le taie. DUMITRIU, N. 189. Cele trei fete ale împăratului fusese răpite de trei zmei. POPESCU, B. I 74. Răpitu-m-a de-acasă un crîncen mercenar Și-n Roma sub coroană de el am fost vîndută. ALECSANDRI, T. II 205. [Uliul] se întoarse-ndată Și răpi o găină, pe urmă două-trei. ALEXANDRESCU, P. 123. ◊ Fig. Dor gingaș de lumină, amor de dulce soare Voi mă răpiți cînd vine în țară asprul ger! ALECSANDRI, P. A. 110. ♦ (Poetic, mai ales cu subiectul «moartea») A lua dintre cei vii, a curma firul vieții. O mag, de zile vecinic, la tine am venit Dă-mi înapoi pe-aceea Ce moartea mi-a răpit. EMINESCU, O. I 93. Moartea... se arată, se vestește În fața bietului bolnav, pe care din vii răpește. CONACHI, P. 83. ◊ (Cu complementul «viața», «zilele») Florile... s-au jăluit Că tu viața le-ai răpit? ALECSANDRI, P. I 109. Alelei! fecior de lele! Căci răpiși zilele mele! id. P. P. 73. 2. A-și însuși ceva pe nedrept, a aduce în patrimoniul său; a lua cu hapca, a se face stăpîn pe... De rele ce sînt, nu pot să trăiască la un loc... Vor să-și răpească una de la alta pămînt. ISPIRESCU, L. 5. Alexandru cel Mare... răpește Pocuția. BĂLCESCU, O. II 13. ◊ (Complementul indică persoana jefuită) Că mă răpești și mă despoi, M-arunci pe drum să pier. COȘBUC, P. I 113. 3. Fig. A lipsi pe cineva (prin abuz) de ceea ce are la dispoziție, îi este necesar, i se cuvine, îi revine; a jefui. Trece la niște... nesfîrșite procese, la niște adînci dușmănii care-i răpesc liniștea și somnul. SADOVEANU, O. VIII 184. Opririle ei cu copiii mă impacientează, pentru că-mi răpesc atenția. IBRĂILEANU, A. 107. 4. Fig. A transporta într-un domeniu ireal, a fermeca, a încînta, a vrăji. Bucuriile deșarte ale lumii i-au răpit, s-au îndulcit în bunătăți – și-acum nu vor să-și mai cunoască frații. SADOVEANU, E. 107. Clima ta-i plăcută! Cerul e senin! Soarele tău dulce! Tu răpești pe cale-i orișice străin. BOLINTINEANU, O. 23. Ce gîndești, o! Margarită, Cînd de visuri ești răpită? ALECSANDRI, P. II 53. ◊ Refl. (Neobișnuit) El se da tot mai aproape Și cerșea copilărește; Al ei suflet se răpește, De închide-a ei pleoape. EMINESCU, O. I 104. – Variantă: (învechit) hrăpi (ISPIRESCU, U. 10, ALECSANDRI, T. 1439, ALEXANDRESCU, M. 15) vb. IV.

A RĂPI ~esc tranz. 1) (ființe) A lua cu forța, ducând cu sine și ținând în stăpânirea sa; a fura. 2) fig. (mai ales despre moarte) A lipsi de zile (smulgând dintre cei vii). ◊ ~ viața (sau zilele) a ucide. 3) (bunuri materiale) A-și însuși prin abuz de putere; a lua cu forța, însușindu-și în mod ilegal; a fura. ~ teritorii străine. 4) A face să nu mai posede. ~ liniștea. 5) fig. (persoane) A ademeni prin farmec; a atrage, cucerind atenția și seducând. Lectura l-a răpit complet.~ inima a cuceri dragostea. /<lat. rapire

hrăpì v. a răpi: veacurile al tău nume l’au hrăpit GR. AL. [Origină necunoscută].

răpì v. 1. a apuca cu forța; 2. a lua înainte de timp: moartea răpește pe cei tineri; 3. a transporta de bucurie, de admirațiune: cum o vede, se răpește de mândrețea ei BOL., al ei suflet se răpește EM. [Lat. RAPERE; sensul 3 după fr. ravir].

răpésc v. tr. (lat. rápere, a răpi, vgr. ῾arpázo, vsl. grabiti [V. grăbesc]; it. rapire, fr. ravir. V. rapace, rapid, răpede). Est. Ĭaŭ cu forța: lupu a răpit o oaĭe, Austrieciĭ ne răpise Bucovina, ĭar Rușiĭ Basarabia. Fig. Ĭaŭ, nimicesc: moartea l-a răpit (= ĭ-a răpit vĭața), acest lucru ĭ-a răpit fericirea. Transport, încînt, extaziez, fac să uĭte unde se află (după fr. ravir): o melodie care te răpea. – În est rîpesc (ca’n est pîșesc îld. pășesc). Rar și hrăpesc (supt infl. slavă). Vechĭ el rape, să rapă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răpire s. f., g.-d. art. răpirii; pl. răpiri

răpire s. f., g.-d. art. răpirii; pl. răpiri

răpire s. f., g.-d. art. răpirii; pl. răpiri

răpi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpesc, 3 sg. răpește, imperf. 1 răpeam; conj. prez. 1 sg. să răpesc, 3 să răpească

răpi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpesc, imperf. 3 sg. răpea; conj. prez. 3 să răpească

răpi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpesc, imperf. 3 sg. răpea; conj. prez. 3 sg. și pl. răpească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂPIRE s. 1. (JUR.) (livr.) rapt. (~ unui copil.) 2. v. încântare.

RĂPIRE s. 1. (JUR.) (livr.) rapt. (~ unui copil.) 2. captivare, cucerire, delectare, desfătare, fascinare, fascinație, fermecare, încîntare, seducere, seducție, subjugare, vrăjire. (~ spectatorilor.)

RĂPI vb. 1. a lua. (Gangsterii au ~t-o din parc.) 2. a fura. (Își ~ logodnica.) 3. a jefui, a prăda, (înv.) a răpști. (Le ~ întreaga agoniseală.) 4. a smulge. (Dușmanul le-a ~ o parte din țară.) 5. v. încânta.

RĂPI vb. 1. a lua. (Gangsterii au ~t-o din parc.) 2. a fura. (Își ~ logodnica.) 3. a jefui, a prăda, (înv.) a răpști. (Le ~ întreaga agoniseală.) 4. a smulge. (Dușmanul le-a ~ o parte din țară.) 5. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a încînta, a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul i-a ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hrăpi (hrăpesc, hrăpit), vb.1. A gîfîi, a sufla greu. – 2. A lătra, a urla. Sl., cf. rus. chrapetĭ „a sforăi”. În Trans. și Bucov. Cf. hropot.

răpi (răpesc, răpit), vb. – A lua cu sila, a duce, a fura. – Mr. arachiu, arăchire, arap, arăpire; megl. răpes, răpiri. Lat. rapῑre (Pușcariu 1434; REW 7049; Pascu, I, 37), cf. it. rapire, fr. ravir.Der. răpitor, adj. (care răpește, fermecător); răpitură, s. f. (pradă); rapt, s. n., din fr. rapt.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hrăpi, hrăpesc, vb. IV (reg.) 1. a respira greu. 2. a țipa. 3. (despre câini) a lătra.

răpi, răpesc, vb. IV (reg.) a săpa adânc.

Intrare: răpire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răpire
  • răpirea
plural
  • răpiri
  • răpirile
genitiv-dativ singular
  • răpiri
  • răpirii
plural
  • răpiri
  • răpirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hrăpire
  • hrăpirea
plural
  • hrăpiri
  • hrăpirile
genitiv-dativ singular
  • hrăpiri
  • hrăpirii
plural
  • hrăpiri
  • hrăpirilor
vocativ singular
plural
Intrare: răpi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răpi
  • răpire
  • răpit
  • răpitu‑
  • răpind
  • răpindu‑
singular plural
  • răpește
  • răpiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răpesc
(să)
  • răpesc
  • răpeam
  • răpii
  • răpisem
a II-a (tu)
  • răpești
(să)
  • răpești
  • răpeai
  • răpiși
  • răpiseși
a III-a (el, ea)
  • răpește
(să)
  • răpească
  • răpea
  • răpi
  • răpise
plural I (noi)
  • răpim
(să)
  • răpim
  • răpeam
  • răpirăm
  • răpiserăm
  • răpisem
a II-a (voi)
  • răpiți
(să)
  • răpiți
  • răpeați
  • răpirăți
  • răpiserăți
  • răpiseți
a III-a (ei, ele)
  • răpesc
(să)
  • răpească
  • răpeau
  • răpi
  • răpiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hrăpi
  • hrăpire
  • hrăpit
  • hrăpitu‑
  • hrăpind
  • hrăpindu‑
singular plural
  • hrăpește
  • hrăpiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hrăpesc
(să)
  • hrăpesc
  • hrăpeam
  • hrăpii
  • hrăpisem
a II-a (tu)
  • hrăpești
(să)
  • hrăpești
  • hrăpeai
  • hrăpiși
  • hrăpiseși
a III-a (el, ea)
  • hrăpește
(să)
  • hrăpească
  • hrăpea
  • hrăpi
  • hrăpise
plural I (noi)
  • hrăpim
(să)
  • hrăpim
  • hrăpeam
  • hrăpirăm
  • hrăpiserăm
  • hrăpisem
a II-a (voi)
  • hrăpiți
(să)
  • hrăpiți
  • hrăpeați
  • hrăpirăți
  • hrăpiserăți
  • hrăpiseți
a III-a (ei, ele)
  • hrăpesc
(să)
  • hrăpească
  • hrăpeau
  • hrăpi
  • hrăpiseră
ripi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
repi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răpire, răpirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a răpi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: răpitură
    • format_quote Împăratul și împărăteasa se întristară foarte mult de răpirea fetelor. POPESCU, B. I 75. DLRLC
    • format_quote Eu știu mai de demult că oamenii, în lume, Asupra celor mici dreptate nu-și găsesc: Cînd ei cu cei mai mari răpirile-mpărțesc. DONICI, F. 49. DLRLC
    • format_quote figurat Idol, tu! răpire minții! Cu ochi mari și părul des. EMINESCU, O. I 80. DLRLC
    • format_quote figurat Toată adunarea vede cu răpire O fetiță dulce ca o fericire. BOLINTINEANU, O. 44. DLRLC
    • format_quote figurat Ascultînd cu o dulce răpire cum vrăbiile limbute ciripesc. ODOBESCU, S. III 77. DLRLC
etimologie:
  • vezi răpi DEX '98 DEX '09

răpi, răpescverb

  • 1. A lua cu sila pe cineva, a duce cu sine în mod silnic pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fura
    • format_quote Noaptea se iveau cîțiva oameni cu arme și... răpeau oi să le taie. DUMITRIU, N. 189. DLRLC
    • format_quote Cele trei fete ale împăratului fusese răpite de trei zmei. POPESCU, B. I 74. DLRLC
    • format_quote Răpitu-m-a de-acasă un crîncen mercenar Și-n Roma sub coroană de el am fost vîndută. ALECSANDRI, T. II 205. DLRLC
    • format_quote [Uliul] se întoarse-ndată Și răpi o găină, pe urmă două-trei. ALEXANDRESCU, P. 123. DLRLC
    • format_quote figurat Dor gingaș de lumină, amor de dulce soare Voi mă răpiți cînd vine în țară asprul ger! ALECSANDRI, P. A. 110. DLRLC
    • 1.1. A lua pe cineva dintre cei vii, a curma viața cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote O mag, de zile vecinic, la tine am venit Dă-mi înapoi pe-aceea Ce moartea mi-a răpit. EMINESCU, O. I 93. DLRLC
      • format_quote Moartea... se arată, se vestește În fața bietului bolnav, pe care din vii răpește. CONACHI, P. 83. DLRLC
      • format_quote poetic Florile... s-au jăluit Că tu viața le-ai răpit? ALECSANDRI, P. I 109. DLRLC
      • format_quote Alelei! fecior de lele! Căci răpiși zilele mele! ALECSANDRI, P. P. 73. DLRLC
    • 1.2. A smulge pe cineva dintr-un loc. DEX '09 DEX '98
  • 2. A lua (prin abuz) ceva, a se face stăpân pe un bun material care aparține altuia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: jefui
    • format_quote De rele ce sînt, nu pot să trăiască la un loc... Vor să-și răpească una de la alta pămînt. ISPIRESCU, L. 5. DLRLC
    • format_quote Că mă răpești și mă despoi, M-arunci pe drum să pier. COȘBUC, P. I 113. DLRLC
    • 2.1. A cotropi (un teritoriu, o țară etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cotropi
      • format_quote Alexandru cel Mare... răpește Pocuția. BĂLCESCU, O. II 13. DLRLC
    • 2.2. figurat A lipsi pe cineva de..., a smulge ceea ce i se cuvine, ceea ce îi revine cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Trece la niște... nesfîrșite procese, la niște adînci dușmănii care-i răpesc liniștea și somnul. SADOVEANU, O. VIII 184. DLRLC
      • format_quote Opririle ei cu copiii mă impacientează, pentru că-mi răpesc atenția. IBRĂILEANU, A. 107. DLRLC
  • 3. figurat Captiva, fermeca, vrăji, încânta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bucuriile deșarte ale lumii i-au răpit, s-au îndulcit în bunătăți – și-acum nu vor să-și mai cunoască frații. SADOVEANU, E. 107. DLRLC
    • format_quote Clima ta-i plăcută! Cerul e senin! Soarele tău dulce! Tu răpești pe cale-i orișice străin. BOLINTINEANU, O. 23. DLRLC
    • format_quote Ce gîndești, o! Margarită, Cînd de visuri ești răpită? ALECSANDRI, P. II 53. DLRLC
    • format_quote reflexiv neobișnuit El se da tot mai aproape Și cerșea copilărește; Al ei suflet se răpește, De închide-a ei pleoape. EMINESCU, O. I 104. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.