2 intrări
42 de definiții
din care- explicative (28)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- etimologice (2)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂPIRE, răpiri, s. f. Acțiunea de a răpi și rezultatul ei; răpitură. [Var.: (înv. și pop.) hrăpire s. f.] – V. răpi.
RĂPIRE, răpiri, s. f. Acțiunea de a răpi și rezultatul ei; răpitură. [Var.: (înv. și pop.) hrăpire s. f.] – V. răpi.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
răpire2 sf [At: DA / V: h~ / Pl: ~ri / E: răpi3] 1 Respirație grea. 2 Grabă, precipitare de a face ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răpire1 sf [At: PRAV. 189 / V: (înv) hr~ / Pl: ~ri / E: răpi2] 1 Luare cu forța a unei ființe din locul unde se află și ducerea ei în altă parte Si: (înv) răpit1 (1), răpitură (1). 2 Luare cu forța a unui bun material Si: jefuire, prădare, (înv) răpiciune1 (1), răpit1 (2), răpitură (2), răpștire (3), (îvr) răpștit1. 3 (Fig; ccr) Obiect luat cu forța. 4 (Fig) Încântare. 5 (Înv) Pornire nestăpânită Si: (înv) răpit1 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂPIRE, răpiri, s. f. Acțiunea de a răpi și rezultatul ei. 1. Faptul de a lua cu forța o ființă de la locul ei și de a o duce cu sine. Împăratul și împărăteasa se întristară foarte mult de răpirea fetelor. POPESCU, B. I 75. 2. Luare cu sila a unui bun material; (concretizat) obiect luat cu sila (v. pradă). Eu știu mai de demult că oamenii, în lume, Asupra celor mici dreptate nu-și găsesc: Cînd ei cu cei mai mari răpirile-mpărțesc. DONICI, F. 49. 3. Fig. Fermecare, încîntare, extaz. Idol, tu! răpire minții! Cu ochi mari și părul des. EMINESCU, O. I 80. Toată adunarea vede cu răpire O fetiță dulce ca o fericire. BOLINTINEANU, O. 44. Ascultînd cu o dulce răpire cum vrăbiile limbute ciripesc. ODOBESCU, S. III 77. – Variantă: hrăpire (SADOVEANU, O. VII 35, BOLINTINEANU, O. 445) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răpire f. 1. ridicare cu violență; 2. transport, extaz: toată adunarea vede cu răpire BOL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răpíre f. Acțiunea de a răpi. Fig. Transport, extaz.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HRĂPI vb. IV v. răpi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HRĂPI vb. IV v. răpi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HRĂPIRE s. f. v. răpire.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HRĂPIRE s. f. v. răpire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂPI, răpesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua cu sila pe cineva, a duce cu sine în mod silnic pe cineva; a fura. ♦ A lua pe cineva dintre cei vii, a curma viața cuiva. ♦ A smulge pe cineva dintr-un loc. 2. A lua (prin abuz) ceva, a se face stăpân pe un bun material care aparține altuia; a jefui. ♦ A cotropi (un teritoriu, o țară etc.). ♦ Fig. A lipsi pe cineva de..., a smulge ceea ce i se cuvine, ceea ce îi revine cuiva. 3. Fig. A fermeca, a încânta, a vrăji, a captiva. [Var.: (înv. și pop.) hrăpi vb. IV] – Lat. rapire (= rapere).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂPI, răpesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua cu sila pe cineva, a duce cu sine în mod silnic pe cineva; a fura. ♦ A lua pe cineva dintre cei vii, a curma viața cuiva. ♦ A smulge pe cineva dintr-un loc. 2. A lua (prin abuz) ceva, a se face stăpân pe un bun material care aparține altuia; a jefui. ♦ A cotropi (un teritoriu, o țară etc.). ♦ Fig. A lipsi pe cineva de..., a smulge ceea ce i se cuvine, ceea ce îi revine cuiva. 3. Fig. A fermeca, a încânta, a vrăji, a captiva. [Var.: (înv. și pop.) hrăpi vb. IV] – Lat. rapire (= rapere).
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hrăpi v vz răpi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hrăpire sf vz răpire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răpi2 [At: COD. VOR. 50/3 / V: (înv) hr~, hrâpi, ripi (reg) râpi / Pzi: ~pesc, (înv): 3 rapă / E: ml* rapire (= rapere)] 1 vt(a) A lua cu forța și a duce cu sine Si: a fura (15). 2 vt(a) (Fig; subiectul este „moartea”) A curma firul vieții. 3 vt(a) (Fig; cu complementul „viața”, „sufletul”, „zilele”) A distruge (4). 4 vt(a) (Fig; cu complementul „viața”, „sufletul”, „zilele”) A ucide. 5 vt(a) (C. i. un bun material) A-și însuși pe nedrept Si: a jefui, (înv) a răpști (5). 6 vt(a) (C. i. o țară, un teritoriu etc.) A lua în stăpânire cu forța armată Si: a cuceri (6), a ocupa. 7 vt(a) (Înv) A câștiga (prin luptă, prin stăruință). 8 vi (Îvr) A râvni. 9 vt (Fig) A lipsi pe cineva (prin abuz) de ceea ce are la dispoziție. 10 vt (Fig) A lua cuiva ceea ce i se cuvine. 11 vt (Fig) A lua cuiva ceea ce îi este necesar. 12 vt (Fig; îvr) A percepe ceva cu mare atenție și interes. 13 vt (Îrg) A scoate (pe cineva sau ceva) din locul unde se află (pentru a salva). 14 vr (Înv) A se înălța. 15 vt (Fig) A încânta. 16-17 vri (Ban; Trs) A se năpusti. 18-19 vtr A (se) coace înainte de vreme.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răpi1 sfp [At: TOMESCU, GL. / E: ns cf răpi3] (Mun; îe) A merge (sau a veni, a fugi) în ~ (sau în ~le ăle mari) A merge repede.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răpi3 vi [At: DA / V: h~ / Pzi: ~pesc / E: nct] 1 A respira greu. 2 A face eforturi vizible pentru a face ceva repede.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
râpi2 v vz răpi2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
repi v vz hrăpi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ripi v vz răpi1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HRĂPI vb. IV V. răpi.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HRĂPIRE s. f. V. răpire.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
RĂPI, răpesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la ființe) A lua cu sila din locul unde se află și a duce cu sine, menținînd în puterea sa. Noaptea se iveau cîțiva oameni cu arme și... răpeau oi să le taie. DUMITRIU, N. 189. Cele trei fete ale împăratului fusese răpite de trei zmei. POPESCU, B. I 74. Răpitu-m-a de-acasă un crîncen mercenar Și-n Roma sub coroană de el am fost vîndută. ALECSANDRI, T. II 205. [Uliul] se întoarse-ndată Și răpi o găină, pe urmă două-trei. ALEXANDRESCU, P. 123. ◊ Fig. Dor gingaș de lumină, amor de dulce soare Voi mă răpiți cînd vine în țară asprul ger! ALECSANDRI, P. A. 110. ♦ (Poetic, mai ales cu subiectul «moartea») A lua dintre cei vii, a curma firul vieții. O mag, de zile vecinic, la tine am venit Dă-mi înapoi pe-aceea Ce moartea mi-a răpit. EMINESCU, O. I 93. Moartea... se arată, se vestește În fața bietului bolnav, pe care din vii răpește. CONACHI, P. 83. ◊ (Cu complementul «viața», «zilele») Florile... s-au jăluit Că tu viața le-ai răpit? ALECSANDRI, P. I 109. Alelei! fecior de lele! Căci răpiși zilele mele! id. P. P. 73. 2. A-și însuși ceva pe nedrept, a aduce în patrimoniul său; a lua cu hapca, a se face stăpîn pe... De rele ce sînt, nu pot să trăiască la un loc... Vor să-și răpească una de la alta pămînt. ISPIRESCU, L. 5. Alexandru cel Mare... răpește Pocuția. BĂLCESCU, O. II 13. ◊ (Complementul indică persoana jefuită) Că mă răpești și mă despoi, M-arunci pe drum să pier. COȘBUC, P. I 113. 3. Fig. A lipsi pe cineva (prin abuz) de ceea ce are la dispoziție, îi este necesar, i se cuvine, îi revine; a jefui. Trece la niște... nesfîrșite procese, la niște adînci dușmănii care-i răpesc liniștea și somnul. SADOVEANU, O. VIII 184. Opririle ei cu copiii mă impacientează, pentru că-mi răpesc atenția. IBRĂILEANU, A. 107. 4. Fig. A transporta într-un domeniu ireal, a fermeca, a încînta, a vrăji. Bucuriile deșarte ale lumii i-au răpit, s-au îndulcit în bunătăți – și-acum nu vor să-și mai cunoască frații. SADOVEANU, E. 107. Clima ta-i plăcută! Cerul e senin! Soarele tău dulce! Tu răpești pe cale-i orișice străin. BOLINTINEANU, O. 23. Ce gîndești, o! Margarită, Cînd de visuri ești răpită? ALECSANDRI, P. II 53. ◊ Refl. (Neobișnuit) El se da tot mai aproape Și cerșea copilărește; Al ei suflet se răpește, De închide-a ei pleoape. EMINESCU, O. I 104. – Variantă: (învechit) hrăpi (ISPIRESCU, U. 10, ALECSANDRI, T. 1439, ALEXANDRESCU, M. 15) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A RĂPI ~esc tranz. 1) (ființe) A lua cu forța, ducând cu sine și ținând în stăpânirea sa; a fura. 2) fig. (mai ales despre moarte) A lipsi de zile (smulgând dintre cei vii). ◊ ~ viața (sau zilele) a ucide. 3) (bunuri materiale) A-și însuși prin abuz de putere; a lua cu forța, însușindu-și în mod ilegal; a fura. ~ teritorii străine. 4) A face să nu mai posede. ~ liniștea. 5) fig. (persoane) A ademeni prin farmec; a atrage, cucerind atenția și seducând. Lectura l-a răpit complet. ◊ ~ inima a cuceri dragostea. /<lat. rapire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hrăpì v. a răpi: veacurile al tău nume l’au hrăpit GR. AL. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răpì v. 1. a apuca cu forța; 2. a lua înainte de timp: moartea răpește pe cei tineri; 3. a transporta de bucurie, de admirațiune: cum o vede, se răpește de mândrețea ei BOL., al ei suflet se răpește EM. [Lat. RAPERE; sensul 3 după fr. ravir].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hrăpésc, V. răpesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rápă, verb. V. răpesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rápe verb. V. răpesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răpésc v. tr. (lat. rápere, a răpi, vgr. ῾arpázo, vsl. grabiti [V. grăbesc]; it. rapire, fr. ravir. V. rapace, rapid, răpede). Est. Ĭaŭ cu forța: lupu a răpit o oaĭe, Austrieciĭ ne răpise Bucovina, ĭar Rușiĭ Basarabia. Fig. Ĭaŭ, nimicesc: moartea l-a răpit (= ĭ-a răpit vĭața), acest lucru ĭ-a răpit fericirea. Transport, încînt, extaziez, fac să uĭte unde se află (după fr. ravir): o melodie care te răpea. – În est rîpesc (ca’n est pîșesc îld. pășesc). Rar și hrăpesc (supt infl. slavă). Vechĭ el rape, să rapă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rîpésc, V. răpesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răpire s. f., g.-d. art. răpirii; pl. răpiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răpire s. f., g.-d. art. răpirii; pl. răpiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răpire s. f., g.-d. art. răpirii; pl. răpiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răpi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpesc, 3 sg. răpește, imperf. 1 răpeam; conj. prez. 1 sg. să răpesc, 3 să răpească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răpi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpesc, imperf. 3 sg. răpea; conj. prez. 3 să răpească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răpi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpesc, imperf. 3 sg. răpea; conj. prez. 3 sg. și pl. răpească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂPIRE s. 1. (JUR.) (livr.) rapt. (~ unui copil.) 2. v. încântare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂPIRE s. 1. (JUR.) (livr.) rapt. (~ unui copil.) 2. captivare, cucerire, delectare, desfătare, fascinare, fascinație, fermecare, încîntare, seducere, seducție, subjugare, vrăjire. (~ spectatorilor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂPI vb. 1. a lua. (Gangsterii au ~t-o din parc.) 2. a fura. (Își ~ logodnica.) 3. a jefui, a prăda, (înv.) a răpști. (Le ~ întreaga agoniseală.) 4. a smulge. (Dușmanul le-a ~ o parte din țară.) 5. v. încânta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂPI vb. 1. a lua. (Gangsterii au ~t-o din parc.) 2. a fura. (Își ~ logodnica.) 3. a jefui, a prăda, (înv.) a răpști. (Le ~ întreaga agoniseală.) 4. a smulge. (Dușmanul le-a ~ o parte din țară.) 5. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a încînta, a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul i-a ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
hrăpi (hrăpesc, hrăpit), vb. – 1. A gîfîi, a sufla greu. – 2. A lătra, a urla. Sl., cf. rus. chrapetĭ „a sforăi”. În Trans. și Bucov. Cf. hropot.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răpi (răpesc, răpit), vb. – A lua cu sila, a duce, a fura. – Mr. arachiu, arăchire, arap, arăpire; megl. răpes, răpiri. Lat. rapῑre (Pușcariu 1434; REW 7049; Pascu, I, 37), cf. it. rapire, fr. ravir. – Der. răpitor, adj. (care răpește, fermecător); răpitură, s. f. (pradă); rapt, s. n., din fr. rapt.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
hrăpi, hrăpesc, vb. IV (reg.) 1. a respira greu. 2. a țipa. 3. (despre câini) a lătra.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răpi, răpesc, vb. IV (reg.) a săpa adânc.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
răpire, răpirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a răpi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: răpitură
- Împăratul și împărăteasa se întristară foarte mult de răpirea fetelor. POPESCU, B. I 75. DLRLC
- Eu știu mai de demult că oamenii, în lume, Asupra celor mici dreptate nu-și găsesc: Cînd ei cu cei mai mari răpirile-mpărțesc. DONICI, F. 49. DLRLC
- Idol, tu! răpire minții! Cu ochi mari și părul des. EMINESCU, O. I 80. DLRLC
- Toată adunarea vede cu răpire O fetiță dulce ca o fericire. BOLINTINEANU, O. 44. DLRLC
- Ascultînd cu o dulce răpire cum vrăbiile limbute ciripesc. ODOBESCU, S. III 77. DLRLC
-
etimologie:
- răpi DEX '98 DEX '09
răpi, răpescverb
- 1. A lua cu sila pe cineva, a duce cu sine în mod silnic pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: fura
- Noaptea se iveau cîțiva oameni cu arme și... răpeau oi să le taie. DUMITRIU, N. 189. DLRLC
- Cele trei fete ale împăratului fusese răpite de trei zmei. POPESCU, B. I 74. DLRLC
- Răpitu-m-a de-acasă un crîncen mercenar Și-n Roma sub coroană de el am fost vîndută. ALECSANDRI, T. II 205. DLRLC
- [Uliul] se întoarse-ndată Și răpi o găină, pe urmă două-trei. ALEXANDRESCU, P. 123. DLRLC
- Dor gingaș de lumină, amor de dulce soare Voi mă răpiți cînd vine în țară asprul ger! ALECSANDRI, P. A. 110. DLRLC
- 1.1. A lua pe cineva dintre cei vii, a curma viața cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- O mag, de zile vecinic, la tine am venit Dă-mi înapoi pe-aceea Ce moartea mi-a răpit. EMINESCU, O. I 93. DLRLC
- Moartea... se arată, se vestește În fața bietului bolnav, pe care din vii răpește. CONACHI, P. 83. DLRLC
- Florile... s-au jăluit Că tu viața le-ai răpit? ALECSANDRI, P. I 109. DLRLC
- Alelei! fecior de lele! Căci răpiși zilele mele! ALECSANDRI, P. P. 73. DLRLC
-
- 1.2. A smulge pe cineva dintr-un loc. DEX '09 DEX '98
-
- 2. A lua (prin abuz) ceva, a se face stăpân pe un bun material care aparține altuia. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: jefui
- De rele ce sînt, nu pot să trăiască la un loc... Vor să-și răpească una de la alta pămînt. ISPIRESCU, L. 5. DLRLC
- Că mă răpești și mă despoi, M-arunci pe drum să pier. COȘBUC, P. I 113. DLRLC
- 2.1. A cotropi (un teritoriu, o țară etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cotropi
- Alexandru cel Mare... răpește Pocuția. BĂLCESCU, O. II 13. DLRLC
-
- 2.2. A lipsi pe cineva de..., a smulge ceea ce i se cuvine, ceea ce îi revine cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Trece la niște... nesfîrșite procese, la niște adînci dușmănii care-i răpesc liniștea și somnul. SADOVEANU, O. VIII 184. DLRLC
- Opririle ei cu copiii mă impacientează, pentru că-mi răpesc atenția. IBRĂILEANU, A. 107. DLRLC
-
-
-
- Bucuriile deșarte ale lumii i-au răpit, s-au îndulcit în bunătăți – și-acum nu vor să-și mai cunoască frații. SADOVEANU, E. 107. DLRLC
- Clima ta-i plăcută! Cerul e senin! Soarele tău dulce! Tu răpești pe cale-i orișice străin. BOLINTINEANU, O. 23. DLRLC
- Ce gîndești, o! Margarită, Cînd de visuri ești răpită? ALECSANDRI, P. II 53. DLRLC
- El se da tot mai aproape Și cerșea copilărește; Al ei suflet se răpește, De închide-a ei pleoape. EMINESCU, O. I 104. DLRLC
-
etimologie:
- rapire (= rapere). DEX '09 DEX '98