răora, (roura), vb. intranz. – A stropi cu apă sau agheasmă tarlaua care urmează să fie arată și semănată, în vederea obținerii de recolte bogate (Bilțiu, 1996): „Să merem tot răorând / Și din gură cuvântând, / Să dăm roadă grânelor...” (Bilțiu, 1990: 7; Boiereni). – Lat. roro, rorare „a cădea rouă; a uda; a bura” (Scriban, MDA).

răora, (roura), vb. intranz. – A stropi cu apă sau agheazmă tarlaua care urmează să fie arată și semănată, în vederea obținerii de recolte bogate (Bilțiu 1996): „Să merem tot răorând / Și din gură cuvântând, / Să dăm roadă grânelor...” (Bilțiu 1990: 7; Boiereni-Lăpuș). – Probabil din lat. roro, rorare „a cădea rouă; a uda; a bura”.