2 definiții pentru rănțui
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
rănțui vr [At: L. ROM. 1959, nr. 2, 54 / Pzi: 3 rănțuie, ~ește / E: ranț + -ui] (Reg; d. haine) 1 A se destrăma (2). 2 A se uza. 3 A se rupe.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
rănțui, pers. 3 sg. rănțuie, vb. IV (reg.) a se destrăma, a se uza, a se rupe (o haină).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: rănțui
| verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)