6 definiții pentru răntăli

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răntăli1 vt [At: KLEIN, D. 154 / Pzi: ~lesc / E: ns cf mg ront] (Reg) A face dezordine.

răntăli2 vt [At: KLEIN, D. 154 / V: ~lui / Pzi: ~lesc / E: mg ránt] (Reg) 1 A prăji. 2 A face rântaș. 3 A frige carne în ou și pesmet.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

răntăli1, răntălesc, vb. IV (reg.) a face dezordine.

răntăli2, răntălesc, vb. IV (reg.) a prăji; a face rântaș.

răntăli, răntălesc, vb. tranz. – (reg.) A prăji carnea cu ou (Bilțiu, 1999). – Din magh. rant „a prăji, a frige” (MDA).

Intrare: răntăli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răntăli
  • răntălire
  • răntălit
  • răntălitu‑
  • răntălind
  • răntălindu‑
singular plural
  • răntălește
  • răntăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răntălesc
(să)
  • răntălesc
  • răntăleam
  • răntălii
  • răntălisem
a II-a (tu)
  • răntălești
(să)
  • răntălești
  • răntăleai
  • răntăliși
  • răntăliseși
a III-a (el, ea)
  • răntălește
(să)
  • răntălească
  • răntălea
  • răntăli
  • răntălise
plural I (noi)
  • răntălim
(să)
  • răntălim
  • răntăleam
  • răntălirăm
  • răntăliserăm
  • răntălisem
a II-a (voi)
  • răntăliți
(să)
  • răntăliți
  • răntăleați
  • răntălirăți
  • răntăliserăți
  • răntăliseți
a III-a (ei, ele)
  • răntălesc
(să)
  • răntălească
  • răntăleau
  • răntăli
  • răntăliseră
răntălui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)