O definiție pentru răncurea
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
răncurea, răncurele, s.f. (reg.) crenguță, rămurea.
Intrare: răncurea
răncurea substantiv feminin
substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |