2 definiții pentru răncoteală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
răncoteală sf [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~eli / E: răncoti + -eală] Răncot.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
răncoteală, răncoteli, s.f. (reg.) strigăt, gălăgie, larmă, răcnet.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: răncoteală
răncoteală substantiv feminin
| substantiv feminin (F54) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||