2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂMĂȘIȚĂ, rămășițe, s. f. 1. Ceea ce a rămas dintr-un tot sau dintr-o cantitate oarecare, după ce a dispărut sau a fost utilizată cea mai mare parte; rest. ◊ Rămășițele pământești (sau trupești) = corpul neînsuflețit al unui om; cadavru. 2. Ceea ce a rămas neexecutat, neîmplinit dintr-o datorie, dintr-o obligație. 3. (Înv.) Ceea ce prisosește. 4. Ceea ce lipsește până la cantitatea sau limita prevăzută. 5. (Înv.) Rezultatul unei scăderi; rest. – Rămas + suf. -iță.

RĂMĂȘIȚĂ, rămășițe, s. f. 1. Ceea ce a rămas dintr-un tot sau dintr-o cantitate oarecare, după ce a dispărut sau a fost utilizată cea mai mare parte; rest. ◊ Rămășițele pământești (sau trupești) = corpul neînsuflețit al unui om; cadavru. 2. Ceea ce a rămas neexecutat, neîmplinit dintr-o datorie, dintr-o obligație. 3. (Înv.) Ceea ce prisosește. 4. Ceea ce lipsește până la cantitatea sau limita prevăzută. 5. (Înv.) Rezultatul unei scăderi; rest. – Rămas + suf. -iță.

rămășiță2 sf [At: ALR I, 440/880 / Pl: ~țe / E: rămăși] (Reg) Rămășag (1).

rămășiță1 sf [At: PSALT. HUR. 116{r}/14 / V: (înv) rem~ / Pl: ~țe, (înv) ~țuri, ~ți / E: rămas1 + -iță] 1 Ceea ce a rămas dintr-un tot sau dintr-o cantitate oarecare, după ce partea cea mai mare a dispărut sau a fost utilizată Si: rest (4), (îrg) rămăsătură. 2 (Mpl; șîs ~țe pământești sau trupești) Corpul neînsuflețit al unui om. 3 (Înv) Moaște. 4 (Reg) Om de nimic. 5 (Reg) Fată bătrână. 6 (Îvp) Ceea ce a rămas neachitat dintr-o datorie Si: rest (8), restanță (1). 7 Ceea ce a rămas neîmplinit dintr-o obligație. 8 (Rar) Ceea ce lipsește până la cantitatea sau limita prevăzută. 9 (Înv) Ceea ce prisosește. 10 (Îvp) Totalitatea bunurilor rămase după moartea cuiva Si: moștenire. 11 Urmaș. 12 (Mat; înv) Rezultatul unei scăderi Si: rest (9).

remășiță sf vz rămășiță1

RĂMĂȘIȚĂ, rămășițe, s. f. 1. (La sg., adesea cu sens colectiv) Ceea ce a rămas dintr-un tot sau dintr-o cantitate oarecare, după ce cea mai mare parte a dispărut, s-a pierdut, a fost utilizată sau înlăturată; rest. Zise cu o rămășiță de veselie. DUMITRIU, N. 48. Amurguri de purpură înflăcărau rămășița de frunze de prin copaci. SADOVEANU, O. I 380. Aici, în coasta dinspre Jiu a Bumbeștilor, s-au descoperit, adîncite în pămînt, rămășițele unei cetăți dărăpănate, de pe vremea luptelor lui Traian cu dacii. VLAHUȚĂ, O. A. II 133. ◊ Rămășițe pămîntești = corpul neînsuflețit al omului. Valuri după valuri de oameni din popor se îndreptau spre casa lui Pușkin, să-i mai vadă o dată chipul, să se închine în fața rămășițelor lui pămîntești. STANCU, U.R.S.S. 146. Nu de mult, tot pe aceeași cale și tot către acel locaș, mergea în tăcere... dricul modest în care erau rămășițele pămîntești ale poetului Alexandrescu. GHICA, S. A. 121. (Eliptic) Asupra rămășițelor descoperite ale lui Nechifor Lipan bătea pieziș soarele auriu de aprilie. SADOVEANU, B. 270. 2. Ceea ce a rămas neexecutat, neîmplinit dintr-o datorie, o obligație. V. restanță. Rămășițe de impozite. 3. Ceea ce prisosește. Cealaltă rămășiță [din zi] o petrece în lucrul grădinii. DRĂGHICI, R. 151. 4. Ceea ce lipsește pînă la cantitatea sau limita prevăzută. Am fi avut 15000 și nu ne-am fi îngrijit decît de rămășiță [pînă la 40000] dacă hatmanul Mihu n-ar fi trimes pe ostași pe la casele lor. DELAVRANCEA, O. II 245. 5. (Aritm.; învechit) Rezultatul unei scăderi; rest, diferență. – Pl. și: (2, învechit) rămășițuri (GOLESCU, Î. 87).

RĂMĂȘIȚĂ ~e f. 1) Parte de ceva rămasă neconsumată sau neutilizată; rest. ~ dintr-o pâine. 2) la pl. Parte a ceea ce s-a mai păstrat din ceva, care a existat mai înainte. ~ele unui oraș.~e pământești corpul neînsuflețit al unui om. 3) înv. Număr care reprezintă rezultatul unei scăderi; rest. /rămas + suf. ~iță

RĂMĂȘIȚĂ s.f. 1. (Mold.) Moștenire. A: Nice la ocine să nu încapă, nice la rămășițele părinților săi. ȘT, 253; cf. PRAV.; URECHE. // B: ÎNDREPTAREA LEGII. 2. (Mold., Trans. SV) Urmaș, descendent. A: Iară rămășițele pentru răutățile lor va să le dea Domnul Dumnedzău. ȘT, 282; cf. DOSOFTEI, PS; N. COSTIN. C: Fiiul al doilea, Vîlcul, s-au petrecut fără de rămășiță pentru că nu s-au însurat. GH. BRANCOV1CI. Etimologie: rămas + suf. -iță. . Cf. m o ș n e n i e, o c i n i r e, u r i c (1); m ă r ă d i c.

rămășiță f. 1. ceeace rămâne dintr’un tot; 2. pl. rămasuri dela un ospăț; 3. pl. ceeace rămâne dela un mort, oseminte: rămășițe pământești. [Derivat din rămas).

rămășíță f., pl. e (d. rămas, rămîn). Rest, ceĭa ce rămîne din ceva (dintr’o sumă, dintr’un ospăț ș. a.). Rămășițe pămînteștĭ, trupu omuluĭ mort (adică „rămas fără suflet”).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rămășiță s. f., g.-d. art. rămășiței; pl. rămășițe

rămășiță s. f., g.-d. art. rămășiței; pl. rămășițe

rămășiță s. f., g.-d. art. rămășiței; pl. rămășițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂMĂȘIȚĂ s. 1. rest, (înv. și reg.) rămășitură, (Transilv.) mărădic, mont, (înv.) rămas. (O ~ din ceva.) 2. v. relicvă.

RĂMĂȘIȚĂ s. v. coborâtor, descendent, diferență, moștenire, odraslă, pariu, patrimoniu, prinsoare, progenitură, rămășag, rest, restanță, scoborâtor, succesiune, urmaș, viță, vlăstar.

rămășiță s. v. COBORÎTOR. DESCENDENT. DIFERENȚĂ. MOȘTENIRE. ODRASLĂ. PARIU. PATRIMONIU. PRINSOARE. PROGENITURĂ. RĂMĂȘAG. REST. RESTANȚĂ. SCOBORÎTOR. SUCCESIUNE. URMAȘ. VIȚĂ. VLĂSTAR.

RĂMĂȘIȚĂ s. 1. rest, (înv. și reg.) rămășitură, (Transilv.) mărădic, mont, (înv.) rămas. (O ~ din ceva.) 2. relicvă, urmă, vestigiu. (~e ale trecutului.)

rămășițe s. pl. v. MOAȘTE. RELICVE. VESTIGII.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RĂMĂȘÍȚĂ (< rămas) s. n. Ceea ce a rămas dintr-un întreg, dintr-un tot, consumat sau utilizat în cea mai mare parte; rest. ◊ Rămășițe pământești (sau trupești) = corpul neînsuflețit al unui om; cadavru. 2. Ceea ce a mai rămas de îndeplinit, de executat dintr-o datorie, dintr-o obligație. 3. Ceea ce mai trebuie până la limita sau cantitatea prevăzută. 4. (LOG.) Metoda rămășițelor (reziduurilor) = una dintre metodele intuitive formulate de Fr. Bacon și J. St. Mill, conform căreia, înlăturându-se dintr-un fenomen complex acea parte a sa care este efectul anumitor împrejurări, se stabilește că restul fenomenului trebuie să fie consecința împrejurărilor rămase.

Intrare: rămășița
rămășița
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: rămășiță
rămășiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rămășiță
  • rămășița
plural
  • rămășițe
  • rămășițele
genitiv-dativ singular
  • rămășițe
  • rămășiței
plural
  • rămășițe
  • rămășițelor
vocativ singular
plural
remășiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rămășiță, rămășițesubstantiv feminin

  • 1. Ceea ce a rămas dintr-un tot sau dintr-o cantitate oarecare, după ce a dispărut sau a fost utilizată cea mai mare parte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rest
    • format_quote Zise cu o rămășiță de veselie. DUMITRIU, N. 48. DLRLC
    • format_quote Amurguri de purpură înflăcărau rămășița de frunze de prin copaci. SADOVEANU, O. I 380. DLRLC
    • format_quote Aici, în coasta dinspre Jiu a Bumbeștilor, s-au descoperit, adîncite în pămînt, rămășițele unei cetăți dărăpănate, de pe vremea luptelor lui Traian cu dacii. VLAHUȚĂ, O. A. II 133. DLRLC
    • 1.1. Rămășițele pământești (sau trupești) = corpul neînsuflețit al unui om. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cadavru
      • format_quote Valuri după valuri de oameni din popor se îndreptau spre casa lui Pușkin, să-i mai vadă o dată chipul, să se închine în fața rămășițelor lui pămîntești. STANCU, U.R.S.S. 146. DLRLC
      • format_quote Nu de mult, tot pe aceeași cale și tot către acel locaș, mergea în tăcere... dricul modest în care erau rămășițele pămîntești ale poetului Alexandrescu. GHICA, S. A. 121. DLRLC
      • format_quote eliptic Asupra rămășițelor descoperite ale lui Nechifor Lipan bătea pieziș soarele auriu de aprilie. SADOVEANU, B. 270. DLRLC
  • 2. Ceea ce a rămas neexecutat, neîmplinit dintr-o datorie, dintr-o obligație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Rămășițe de impozite. DLRLC
    • comentariu învechit Plural și: rămășițuri. DLRLC
  • 3. învechit Ceea ce prisosește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cealaltă rămășiță [din zi] o petrece în lucrul grădinii. DRĂGHICI, R. 151. DLRLC
  • 4. Ceea ce lipsește până la cantitatea sau limita prevăzută. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am fi avut 15000 și nu ne-am fi îngrijit decît de rămășiță [până la 40000] dacă hatmanul Mihu n-ar fi trimes pe ostași pe la casele lor. DELAVRANCEA, O. II 245. DLRLC
  • 5. învechit Rezultatul unei scăderi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Rămas + sufix -iță. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.