3 definiții pentru rămâitor
Explicative DEX
rămâitor, ~oare a [At: CANTEMIR, IST. 337 / V: rem~ / Pl: ~i, ~oare / E: rămâne + -tor] (Înv) 1 Care rămâne (41) Si: durabil (3), statornic (11), stabil (14). 2 (Reg) Care e întrecut de alții Si: codaș (1).
remâitor, ~oare a vz rămâitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
rămâitor, rămâitoare, adj. (înv.) care dăinuie; durabil, statornic.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: rămâitor
rămâitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
remâitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)