răhnitor, răhnitori, s.m. – Cel care răcnește, care strigă; strigoi, moroi: „Moroi cu moroaie, / Răhnitor cu răhnitoare, / Pocitori cu pocitoare” (Papahagi, 1925: 284). – Din răhni + suf. -tor.

răhnitor, -i, s.m. – Cel care răcnește, care strigă; strigoi, moroi: „Moroi cu moroaie, / Răhnitor cu răhnitoare, / Pocitori cu pocitoare” (Papahagi 1925: 284). – Din răhni + -tor.