refenea sf [At: (a. 1652), ap. TDRG / V: rafin-, răf~, ~lă, ~el sn / Pl: ~ele / E: tc refene] 1 (înv) Sumă de bani reprezentând contribuția cuiva la o cheltuială făcută în comun (la o petrecere, la o consumație etc.). 2 (Reg; îe) A lua (pe cineva) la ~ A cere (cuiva) socoteală despre ceva, a lua (pe cineva) la rost. 3 Sumă datorată de cineva. 4 (Pop) Petrecere. 5 (Pex) Cârciumă. 6 (Buc) Petrecere cu mâncare, băutură și dans, care se face în seara de lăsatul secului. 7 (Reg) Batjocură (2). 8 (Reg; îe) A trage (cuiva) o ~ A lua în râs. 9 (Reg; îf refenel; udp „de”) Cantitate mică.

REFENEA, refenele, s. f. 1. (Învechit) Sumă de bani reprezentînd contribuția cuiva la o cheltuială făcută în comun (la o petrecere, o consumație etc.); cotă-parte. Bre... cîrciumăriță... Așterne epingeaua, Să ne dăm refeneaua. PĂSCULESCU, L. P. 257. ♦ Petrecere în comun; beție, chef. Întru în cîrciumă, unde fac refenea oameni mulți. CARAGIALE, O. I 331. La nunți, cumetrii, refenele, cîte unu... pune pă lăutari... să cînte. ȘEZ. III 36. 2. (În expr.) A lua (pe cineva) la refenea = a cere socoteală cuiva de ceea ce a făcut. A trage (sau a da cuiva) o refenea = a lua în rîs pe cineva.

refenea f. 1. cotizațiune (sens ieșit din uz); 2. Munt. petrecere în comun, benchetuire în societate cu alții: haiducii că ni-i strângea și la refenea pleca POP.; 2. pl. Buc. adunare (în seara de lăsatul secului) a flăcăilor și fetelor spre a petrece mâncând, bând și jucând; a trage o refenea, a lua în batjocură pe flăcăii cari nu s’au însurat în cășlegile de iarnă. [Turc. REFENÈ, cotizațiune].

refeneá pl. ele (turc. pers. harifane, ca bunĭ tovarășĭ, pop. ’arifane și refene, cota de plată la un chef, d. harif, pop. herif, tovarăș; ngr. refenés, bg. erfené. Munt. Fam. Contribuțiune la plata celor consumate. Munt. Mold. Adunare p. a chefui. Buc. Petrecerea flăcăilor și fetelor la lăsatu seculuĭ. A trage cuĭva o refenea, a-l ridiculiza c’a rămas neînsurat. – Pop. și răfenea. V. curama.

rafinea sf vz refenea

răfenea sf vz refenea

refeneală sf vz refenea

refenel sn vz refenea

răfeneá, V. refenea.

refenea (înv.) s. f., art. refeneaua, g.-d. art. refenelei; pl. refenele

refenea (înv.) s. f., art. refeneaua, g.-d. art. refenelei; pl. refenele, art. refenelele

refenea s. f., art. refeneaua, g.-d. art. refenelei; pl. refenele

REFENEA s. v. benchetuială, chef, cotă-parte, cotitate, ospăț, petrecere, praznic, prăznuire.

refenea s. v. BENCHETUIALĂ. CHEF. COTĂ-PARTE. COTITATE. OSPĂȚ. PETRECERE. PRAZNIC. PRĂZNUIRE.

refenea (refenele), s. f. – 1. (Înv.) Sumă reprezentînd contribuția individuală la o cheltuială comună. – 2. Petrecere la care invitații contribuie în mod egal. – 3. Festin, chef, chiolhan. – Mr. arifine. Tc. refene (Șeineanu, II, 300), cf. ngr. ῥεφενές, bg. erfene.