5 definiții pentru Rădăuți

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Rădăuți pl. 1. trecătoare în Basarabia, în jud. Dorohoiu; 2. județ și oraș în Bucovina cu o pozitiune frumoasă la poalele munților: 16.600 loc. Veche episcopie zidită în 1402 de Alexandru cel Bun.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Rădăuți, oraș în jud. Suceava, reședință domnească în sec. 14. Bis. sf. Nicolae a fostei episcopii de Rădăuți reprezintă unul dintre cele mai vechi monumente arhitectonice păstrate din Moldova medievală, ctitorie a lui Bogdan I, ridicată pe locul unei bis. de lemn curând după 1359. Ștefan cel Mare a transformat bis. în necropolă domnească și a împodobit mormintele înaintașilor săi cu frumoase lespezi funerare. Alexandru Lăpușneanu a mărit biserica, adăugând și un pridvor. A fost restaurată de mai multe ori.

RĂDĂUȚI 1. Depresiune situată în NNV pod. Sucevei, la 360-380 m alt., străbătută de râurile Suceava și Sucevița. Supr.: peste 600 km2. Fundament alcătuit din calcare albe peste care sunt dispuse strate de gresii, nisipuri, anhidrit, marne, argile, gresii micacee ș.a. Depr. R. prezintă largi văluriri ale stratelor componente, evidențiate în relief prin boltiri ușoare, sub forma unor domuri. Climă rece, cu temp. medii anuale de c. 7°C, cu ierni friguroase (medii lunare sub -5°C) și veri răcoroase (18-20°C). Precipitațiile medii multianuale însumează c. 650 mm. Culturi de plante tehnice, cartofi, plante de nutreț, legume (varză, castraveți) ș.a. Extinse suprafețe cu pășuni și fânețe naturale. 2. Municipiu în jud. Suceava, situat în depresiunea omonimă, pe interfluviul dintre râurile Sucevița și Pozen; 29.398 loc. (2005). Stație de c. f. (inaugurată în 1889). Nod rutier. Fabrici de scule, de mobilă, tricotaje, piese de polizor pentru stomatologie, de produse alim. Morărit. Centru pomicol. Ferme de creștere a bovinelor, de creștere și ameliorare a rasei de cai „ghidran” (din 1857). Centru de ceramică populară smălțuită. Târg anual de vase ceramice (iul.-aug., din 1982). Centrul de studii „Bucovina” (înființat de Academia Română în 1992). Muzeu etnografic (din 1934). Parc zoologic. Cunoscută ca așezare rurală din sec. 14, localitatea apare menționată documentar la 18 nov. 1393 într-un hrisov al domnului Roman I. Din a doua jumătate a sec. 14 și până în 1789, la R. a funcționat o Episcopie, pe lângă care a funcționat (din 1747) o școală cu predare în limbile română și slavonă. A fost declarat oraș în 1819 și municipiu la 24 nov. 1994. Monumente: biserica Sf. Nicolae (numită și Bogdana), ctitorie din 1359 a domnului Bogdan I, este cea mai veche clădire bisericească din Moldova, transformată în a doua jumătate a sec. 15 de către Ștefan cel Mare în necropolă domnească. Picturile murale interioare, executate în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), au fost refăcute în întregime în timpul lui Ștefan cel Mare și recondiționate în 1880. În biserică se află mormintele domnilor Bogdan I, Lațcu, Roman I, Ștefan I, Bogdan II ș.a. La 7 dec. 1992, la biserica Sf. Nicolae a fost instalat un stareț, redevenind mănăstire (din 1993 a început reconstrucția chiliilor, a zidului de incintă, a unui paraclis ș.a.); catedrala Pogorârea Duhului Sfânt, construită în două etape (1926-1940 și 1947-1961), după planurile arhitectului Mihail Pankowski; biserica romano-catolică (1823-1826), în stil romanic, cu un turn clopotniță de 35 m înălțime; biserica evanghelică (1862); clădirea fostei judecătorii (1862); clădirea liceului „Eudoxiu Hurmuzaki” (1863); clădirea muzeului municipal (1860); templul evreiesc (1879); busturile domnilor Bogdan I, Petru Mușat, Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Petru Rareș.

Leontie al Rădăuților (sec. 14), ierarh sfânt, n. la Rădăuți. Călugărit la m-rea de pe lângă bis. Sf. Nicolae, se retrage în sihăstrie lângă m-rea Putna, unde, împreună cu ucenicii săi, ridică o bis. de lemn, cunoscută sub numele de „Schitul lui Lavrentie” sau popular „Schitul Laura”. Aici a fost hirotonit ieromonah și ales egumen, dar mai târziu s-a retras la sihăstria sa, printre ucenicii săi numărându-se și Daniil Sihastrul. Moaștele sale au fost mutate de la Schitul Laura prin 1430 la catedrala episcopală din Rădăuți, de unde au fost răpite de năvălitori în 1639. Canonizat de Sf. Sinod la Bis. Ortodoxe Române la 20 iunie 1992, este sărbătorit la 1 iulie.

RĂDĂUȚI-PRUT, com. în jud. Botoșani, situată în C. Jijiei, în lunca și pe terasele, de pe dr. Prutului, la granița cu Rep. Moldova; 3.938 loc. (2005). Expl. de nisip cuarțos (în satul Miorcani). Centru de cusături și țesături populare. În satul R.-P., atestat documentar în 1437, se află biserica de lemn Sf. Nicolae (sec. 18).

Intrare: Rădăuți
Rădăuți
substantiv propriu (SP074MSP)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Rădăuți
  • Rădăuțiul
plural
  • Rădăuții
genitiv-dativ singular
  • Rădăuți
  • Rădăuțiului
plural
  • Rădăuților
vocativ singular
plural