2 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂDĂUȚEAN, -Ă, rădăuțeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Rădăuți. 2. Adj. Care aparține municipiului Rădăuți sau rădăuțenilor (1), privitor la Rădăuți ori la rădăuțeni. – Rădăuți (n. pr.) + suf. -ean.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rădăuțean (desp. -dă-u-) adj. m., s. m., pl. rădăuțeni; adj. f. rădăuțea, pl. rădăuțene

rădăuțean (-dă-u-) adj. m., s. m., pl. rădăuțeni; adj. f. rădăuțeană, pl. rădăuțene

rădăuțean adj. m., s. m. (sil. -dă-u-), pl. rădăuțeni; f. sg. rădăuțeană, pl. rădăuțene

Intrare: rădăuțean (adj.)
rădăuțean1 (adj.) adjectiv
  • silabație: ră-dă-u-țean info
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rădăuțean
  • rădăuțeanul
  • rădăuțeanu‑
  • rădăuțea
  • rădăuțeana
plural
  • rădăuțeni
  • rădăuțenii
  • rădăuțene
  • rădăuțenele
genitiv-dativ singular
  • rădăuțean
  • rădăuțeanului
  • rădăuțene
  • rădăuțenei
plural
  • rădăuțeni
  • rădăuțenilor
  • rădăuțene
  • rădăuțenelor
vocativ singular
plural
Intrare: rădăuțean (s.m.)
rădăuțean2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: ră-dă-u-țean info
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rădăuțean
  • rădăuțeanul
  • rădăuțeanu‑
plural
  • rădăuțeni
  • rădăuțenii
genitiv-dativ singular
  • rădăuțean
  • rădăuțeanului
plural
  • rădăuțeni
  • rădăuțenilor
vocativ singular
  • rădăuțeanule
  • rădăuțene
plural
  • rădăuțenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rădăuțean, rădăuțenisubstantiv masculin
rădăuțean, rădăuțeaadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.